Intre rai si iad

Intre rai si iad



Nu recomand aceasta poveste celor care vad in Dumnezeu cea mai pura fiinta si cea mai imteleapta, fiindca va fi vorba despre persoane care il vor judeca si vor arata o alta fata decat cea calda si buna a sa. Oricum sper sa va placa , nu este foarte amuzanta , dar nici tragica, dar mai bine va las pe voi sa va decideti…asa ca spor la citit. Astept comentarii, am nevoie de ele!



Capitolul I

Inger blestemat



M-am trezit pe un camp plin de crizanteme , totul este pustiu si totul verde, parca ma trezisem dintr-un vis , dar nu fusese un vis , este cat se poate de real , prea real, parea o realitate atat de cruda si de amara incat o pot semana cu gustul pelinului. Sufletul ma durea si doream sa plang , dar nu puteam, nu am putut niciodata….

Am ajuns pe pamant , fusesem trimis aici pentru greselile mele . Trebuia sa ma indrept , sa nu mai caut iubirea in femei, ci in copii pe care sa-i slujesc. Ce pedeapsa ! Uneori Dumnezeu este rau si egoist , nu-i pasa de ceilalti si nu lasa pe cei din jur sa iubeasca . Doar el are voie sa faca de toate si toata lumea il crede un sfant. Vezi sa nu , e asa cum sunt oamenii si mai ales iubeste femeile, cam mult si ….cam multe.

Eu am ajuns aici datorita faptului ca am iubit …pe cineva care acum se afunda tot mai adanc in flacarile fierbinti ale iadului. Este un demon, ne iubisem atat de mult , dar fiecare imparatie cu regulile ei , noi doi nu ne puteam iubi. Am fost descoperiti de atotvazatorul si am fost trimis pe pamant. Acum sunt om.

Incerc sa dau din aripioare . Uf ! Nu le mai am si erau atat de bune, eu eram cel mai rapid dintre ingeri, …acum ce mai conteaza…nu mai sunt nimic , sunt unul din acele fiinte demne de mila …oamenii. Asta este pedeapsa dreapta pentru faptele mele data de « Inalta curte a sfinitor » , dar nu asta ma sperie cel mai tare , ci faptul ca nu am s-o revad pe ea si ca ea sufera mai mult decat mine, e singura . Nu stiu unde pot gasi iadul , desi se spune ca pamantul este un iad, as vrea sa o gasesc si sa o iau cu mine , nu pot sa o parasesc , este singura femeie care merita iubita , care mi-a daruit dragoste si fara de care nu pot sa traiesc. Deocamdata insa trebuie sa stiu care imi sunt puterile aici.

Am cautat un rau , un lac unde sa pot sa-mi descopar noua infatisare. Eram speriat , nu ma mai vazusem niciodata insa stiam ca trebuia sa am un chip…trebuia sa fiu cuprins de culori , de forme, de imagini, eu insami eram o imagine , trebuia sa ma intalnesc ….era un moment atat de emotionant , pe care il cautam cu disperare. In sfarsit am gasit un ochi de apa in care sa ma descopar. MHHH ! Sunt frumos si spun asta cu toata modestia, am ochii albastrii, si parul blond, pare a fi din aur, nu este prea lung , seman cu personajele mitice. Poate asa a aratat si tata candva , nu l-am vazut niciodata, totusi trebuie sa fi fost frumos si puternic.

In caz ca nu stiati ingerii sunt alesi de mici din randul oamenilor. Eu m-am nascut pe pamant, dar fiindca parintii mei au avut o viata perfecta , fara pacate , am fost ales inger . Dupa ce m-am nascut am fost luat in cer si de atunci nu mi-am mai vazut parintii. Inca o dovada de egoism, sa traiesti singur printre fiinte prea ocupate ca sa iti dea atentie, sa nu ai voie sa iti vezi parintii, sa ii vizitezi…atata rautate in rai , nu stiu de ce mai este numit asa…

Niciodata nu am slujit vreun copil desi trebuia sa fac asta, pe ultimul il chema Tim, s-a nascut acum cateva zile , dar nu am apucat nici sa aflu cand va fi botezul ca sa ma prezint si eu, cred ca micutul Tim va avea alt inger protector, oricum cred ca va fi puternic, mie numai copii puternici si incapatanati imi pica in grija. Inca o rautate din partea lui Dumnezeu, de asta nici nu il ascult, de asta am ajuns la portile iadului, cautand acolo fericirea…si o gasisem, numai ca El a binevoit sa ma alunge ….ah …il urasc !

In acel moment un fulger a strabatut cerul, parea ca il despicase , dar s-a auzit o voce « Nu iti vei sti rostul, vei cauta cu disperare adapost si vei suferi mereu , iar iadul ti se va arata la sfarsit , dar nu vei gasi ceea ce cauti niciodata fiindca nu vei sti cand va fi langa tine ! » apoi nimic nu s-a petrecut. Cat de frumos , asta suna a blestem din partea Lui. De parca de asta aveam eu acum nevoie…
Am incercat sa merg insa m-am prabusit , nu imi mai simteam corpul…ceva se intamplase, dar ce ?

Astept parerile voastre!

Hmm...nu stiu cum sa cataloghez proza asta, sincer. Acel avertisment de inceput a avut darul sa ma atraga, nu sa ma respinga. Indiferent cum L-ar prezenta X sau Y pe Dumnezeu, El este Cel ce este si este superlativul in bine si frumos. Asa ca nu ma inspaimanta alte opinii, ele sunt pornite de obicei dintr-o experienta amara a vietii, sau din imaginatie lasata libera. Dar nu voi face acum filosofie.
Acest stil al tau de a scrie, cu idei multe intr-o fraza, cu multe virgule, mi se pare ca tradeaza sau sugereaza o oarecare tensiune interioara; tensiune a personajului. Un inger care a iubit un demon si acum este trimis pe pamant drept pedeapsa? Cu adevarat o spulberare a viziunii crestine, dar, la cate idei si chinuri sufletesti exista in lumea noastra, nu ma mai mira. Astept sa citesc continuarea.

Ma bucur mult ca ai citit povestea mea Eternal , ma bucur de asemenea ca nu m-ai criticat in legatura cu subiectul ales . Acum , dupa un secol , postez continuarea ...

Curand am aflat motivul ...oamenii se hraneau , aveau nevoie de mancare ca sa existe, noi in cer nu aveam nevoie de asa ceva , aveam hrana spirituala si ne era suficienta pentru a ne continua drumul catre infinit. Totul era nou si palpitant , natura parca se schimba cu fiecare clipa. Are vreo legatura cu Dumnezeu ? Nici vorba, este legea pe care zeii au dat-o , unul din ei s-a sacrificat si a devenit parte din iarba ce creste in fiecare primavara , a devenit parte vantul ce adie pentru a racori chipurile arse de soare ale muritorilor si pentru ca avea patru fii care il iubeau , s-au impartit in patru anotimpuri , fiecare fiind alaturi de tatal iubit cate trei luni pe an . Desigur ca Dumnezeu nu recunoaste, el vrea sa para creatorul lumii , este , dar a lumii din care faci parte , inainte au existat zeii si inainte au fost spiritele, care in caz ca nu stiati au fost primele semne ale supranaturalului, exact cum sunt ingerii acum, inainte erau mai multi "regi" spirituali , acum numarul lor s-a schimbat fiindca Dumnezeu , egoist cum este a vrut sa fie singurul conducator al universului , dar cred ca nu te pasioneaza istoria religiilor , tind sa ma cred mai important decat EL , cel putin sper.
M-am ridicat in capul oaselor si am incercat sa deslusesc ce se intampla...Vedeam multe culori inchise, asa mai intalnisem la poarta iadului. Acolo mai era si foarte mult rosu . Auzisem ca acelea erau culorile pamantului , multe obiece se gaseau acolo , primele pe care le recunoscusem fusesera o pana si cateva hartii aruncate pe masa parca avand intentia de a ma pregati pentru noua lume in care ma aflam. Era o casa, stiam asta fiindca semana cu cele pe care le vazusem mai demult intr-o fotografie.
S-a auzit o voce calda, dar foarte subtire :
- Mami! S-a trezit!
- Da? Stai o clipa! Vin imediat!
Pareau a fi proprietarii . Stiu ca inteleg camm multe pentru un strain insa am amintirile , invatasem atat de multe despre oameni si modul lor de a trai incat parea firesc sa stiu toate acestea.
M-am mangaiat , voiam sa stiu daca am toate cele necesare unui muritor, apoi am privit in jur, in stanga pe o masuta de lemn rotunda statea o cana care emana un miros puternic , era placut si parca te indemna sa gusti putin. Am intins mana si...am scapat acea cana. Nu stiam ce-I greutatea si nu puteam sa ma astept la o cana sa ...cada . Simtisem pentru prima data asta.
Cu teama am privit jos , lichidul se scurgea lin pe podea, incet , patrundea in toate gaurile , umplandu-le , devenind unul si acelasi lucru, contopindu-se. Era atat de placut sa urmaresti cum ceva fara viata pare sa aibe viata , miscandu-se , croindu-si drum prin spatiu. Pana acum fusese privat de aceasta bucurie.
Dintr-o data am simtit ceva care ma gadila. Nu il puteam vedea , dar stiam ca e acolo . Vantul , acesta trebuia sa fi fost si senzatia pe care o ai cand te imprejmuieste. Este precum dragostea , un fior te patrunde , dar diferenta este ca fiorul dispare in cazul vantului.
Am vrut sa ma ridic, in urma s-a auzit un scartait, insa parea parte a acelei camere, un sunet care trebuia sa se gaseasca in fiecare camin . Iti da siguranta, ca te va astepta, ca iti apartine... mi se pare atat de greu sa concep adevata stare creata de scartaitul patului.
Nu dupa mult timp am vazut o femeie. Prima femeie pe care am vazut-o vreodata. Avea corpul perfect , atatea forme contopite intr-o singura imagine...nu credeam ca exista asa ceva. Avea parul blond precum era al meu si ochii verzi . Luceau precum safirul , cate o clipa isi gaseau linistea , apoi iar scaparau nebuneste...Parea o intruchipare a perfectiunii . Dupa cateva clipe si copilul isi facu aparitia, avea cativa ani , cred ca 7 , semana cu unii din copiii de care avea grija LORELAI , un inger exemplar care pazea pe cei cuminti .

Cam atat !

Recunosc ca postez cam tarziu la povestea ta si stiu ca nu am nici o scuza insa vroiam sa iti spun ca, la fel ca intotdeauna operele tale sunt desavarsite. Aceasta are insa puterea de a atrage probabil si datorita avertismentului de la inceput (pe mine cel putin m-a atras).
Prima parte, in ciuda spuselor tale, a fost destul de tragica insa pe masura ce continua si capata un contur si mai bine definit proza ta se imblanzeste. Mi-a placut foarte mult modalitatea ta de a descrie aceasta lume a oamenilor vazuta prin ochii ingerului decazut, lume care chiar daca nu se compara cu ceea ce stia el nu este mai dureroasa sau mai putin frumoasa ci, dimpotriva are un farmec aparte care il atrage.
Multa bafta la scris in continuare si astept sa vad ce se va mai intampla. ;)