E o poveste despre o viata nebuna, dar in care s-ar putea sa va regasiti desi nu sunteti parinti.O poveste despre familie, comunicare si intamplari fericite sau nu....Sper ca o sa va faca placere sa cititi ...
CapitolulI
Oh! Viata mea
Dragul meu , uite ceea ce ti-am promis, foloseste-te de aceste cuvinte cum vrei, citeste si simte cum e viata mea pe propria imaginatie. Sper sa-ti placa!...
Fusese o zi grea si parca tot ce era in jurul meu era prea obositor. Apa de la chiuveta nu se mai oprea, in casa tipau copii si telefonul suna, sotul se certa cu altii la telefonul din birou si colac peste pupaza venisera si niste prieteni in vizita. O alta zi din viata mea si nu era singura atat de incarcata.
Sotul meu lucreaza la o firma de computere, iar eu sunt jurnalist de ocazie, deseori am inspiratie si pot crea articole bune , dar mai sunt si perioade in care nu este bine sa scriu, deoarece ma paraseste imaginea clara a unui jurnalist.Sunt o femeie de 30 de ani. Am parte de impliniri din toate punctele de vedere, doar ca in ultima vreme sunt cam agitata, nu mai am timp de nimic.
Am incercat sa fac mai multe deodata si se pare ca nu reusesc sa fac fata. Sunt mama a unor gemeni foarte delicati care toata ziua zbiara si eu nu stiu ce sa le mai fac, desi le ofer toata dragostea mea, incep sa cred ca nu este suficienta, ca vor mai multa, dar de unde sa le-o dau? Sotul meu sta cu ei mai mereu cand sunt ocupata, dar deseori ma suna in timp ce eu scriu un articol monden si imi pierd orice chef de a scrie, dar trebuie si ce trebuie este ca eu si sotul meu sa aducem bani, pe care micutii nostrii sa-i toace cu tot felul de prostii.
Cum spuneam , eram intr-o stare critica. Pana cand mi-a venit o idee sclipitoare, sa-i las pe copii sa se joace cu apa care nu se mai oprea de la chiuveta, sa trag firele din telefon si sa incerc sa scap ceva mai repede de prietenii care venisera cu gandul de a petrece o zi la noi. "Ha! Daca ei nu au ce face e treaba lor , eu una sunt ocupata!"
- Vai Maria cat de bine arati! Pe zi ce trece esti mai infloritoare si cred ca situatia asta iti prieste!
Maria sunt eu si cred ca o gluma mai buna referitoare la aspectul meu fizic din acel moment nu exista. Cum sa arat bine cand aveam faina in cap si pe haine si eram plina de mustar si alte chestii de genul? "Astia vor sa-si bata joc de mine?", mi-am zis eu in gand, dar nu am lasat sa se vada ce gandeam despre ei.
- Vai draga mea, multumesc , dar nu cred ca este cel mai bun moment din toate pe care le-am avut. Dar de tine ce sa mai spun! Ah! Nu-mi spune! Rochia aceea a creatorului de moda preferat?
- Ah! Se vede? Nu voiam sa ma laud, dar daca tot ai observat-o...a costat...
- Se vede ca este scumpa, draga, dar lasa ca ti se potriveste foarte bine...
- Buna Anca!
In acest moment intrase sotul meu, presimteam ca urmarea nu va fi una politicoasa, dar meritau amandoi asta, mai ales Anca, musafira noastra.
- George! De cand nu te-am mai vazut. Arati cam palid, ce ai , nu te simti bine?
- Pai nu prea. Dar ce-i gogosarul asta pe tine? Te-ai mai ingrasat? Arati, voluptoasa!
- Cred ca este de vina rochia, tocmai ii spuneam Mariei ca nu prea imi place, desi a fost foarte scumpa, in jur de...
- Presupun ca a fost foarte scumpa, da , dar lasa ca puteai sa iti comanzi si tu un model mai interesant, asa parca te-ai imbracat in pungile gunoierilor.
- 100.000 de Ron, a fost draga!
- Si ce mai interesa pe mine, asta-i scump? Tot ca o varza esti. Scuza-ma! Dar noi trebuie sa plecam, nu-i asa Maria? Programarea la dentist, ai uitat de ea?
- Si noi tocmai plecam! La revedere! Spune si tu scumpule ...
- Eu? Ce sa spun? Unde? Cum?
Iosif, sotul Ancai era un mostenitor norocos al unei averi foarte mari, de aceea ea isi permitea sa cumpere orice, iar el era intr-o lume a sa mereu. Nu stia ce-i de capul sau. Nimic nu stia el.
Dupa ce am reusit sa-i evacuam pe musafiri, ne-am bucurat pentru scurt timp de un moment linistit, care nu a durat prea mult. Prajitura pusa in cuptor incepuse sa miroasa a ars, iar tasnitoarea din baie ii enervase tare pe copii care inecpusera sa zbiere ca si cum dragonul cu 10 capete ar fi venit din lumea povestilor sa ii manance. Era doar apa care se prelingea pe trepte deja, iar eu eram disperata. George era calm, ca de obicei si nu cred ca l-ar fi deranjat ceva vreodata. Ma bucuram insa ca macar cineva in casa aceea putea sa duca totul in carca facand ceea ce trebuie cu mult calm.
Dintr-o data m-am auzit tipand prin casa:
- George! Nu mai vreau! M-am saturat! Plec la mama! Ii iau si pe copii , bine?
Cam atat! Abia astept sa aflu ce parere aveti!
Subiect: Mai aproape de rai 
Mier Apr 02, 2008 6:08 pm