Cuvinte fara sens

Nu stiu cat de fara sens sunt aceste cuvinte insa sunt cuvinte puse pe hartie in momente de suparare si furie care s-au legat intr-o... mi-ar placea sa spun poveste, voi veti judeca si veti decide. Nu as putea spune ca ma reprezinta foate tare aceasta 'poveste' pentru ca in momentul in care am recitit ceea ce am scris nu m-am recunoscut pe mine insami (motiv pentru care dupa ce mi-a trecut supararea am adaugat o urma ~mai mare~ de speranta; acele parti sunt vizibile ~ zic eu). Insa nu pot spune nici ca nu ma reprezinta pentru ca... eu am scris deci... Luate una peste alta cred ca dintre toate incercarile mele de creatie literara aceasta este cea mai matura, cea in care nu visez cai verzi pe pereti.... Acestea fiind spuse sper sa va placa?


Cuvinte fara sens
Durerea mea este prea putin importanta pentru ei si singurul lucru care ii face sa ii acorde un minim de atentie sunt lacrimile mele care ii impiedica sa asculte emisiunea preferata, care ii intrerup din discutiile lor frivole prn suspinele grele pe care le provoaca. Pentru ei aceasta durere este provocata de motive insignifiante, puerile. Spun ca sunt mult prea sensibila si poate sunt.
Singurul lucru care doare mai mult si care sporeste suferinta este indiferenta lor.
Sunt captiva intr-o lume derizorie in care singurele lucruri palpabile sunt suferinta si indiferenta. Aici nimanui nu ii pasa decat de propria persoana si daca nu inveti sa fii ca ei te vor zdrobi fara mila si fara regrete. In aceasta lume Visatorii sunt o specie pe care de disparitie si fie sunt striviti de lumea in care traiesc, fie isi pierd speranta si se alatura SUfletelor Inghetate distrugandu-i pe cei pe care pana nu de mult i-au numit "frati".
Eu sunt un Visator! Visatorii sunt aceia dintre noi care s-au nascut cu speranta in suflet, cu speranta in bine, cu speranta in frumusete si iubire si in aceasta speranta se regaseste puterea lor de a transforma ceea ce este urat in frumos, de a aduce alinare sufletului ranit, de a picta lumea in culorile originale ale sufletului.Visatorii sunt cei ce au puterea de a salva lumea insa puterile le sunt ingradite de Sufletele Inghetate. De aceea lumea este sortita pieirii! Si totusi nu renunti! Sunt un Visator si ca un Visator ce sunt cred in topirea Ghetii, astept Primavara cu soarele caldut ce va izgini dintre noi Iarna eterna si va incalzii ochii, iar prin intermediul lor sufletele. Exista o sansa de a readuce SUfletele Inghetate la forma lor initiala, dogoritoare si intemeietoare de minuni!

Nu mai exista nici un Mesia! Sufletele Inghetate au avut grija sa nu lase pe nimeni sa intervina in sclavia indiferentei pe care au instaurat-o! Bunatatea a murit inainte ca eu sa ma nasc! La fel si iubirea! Traiesc intr-o lume in care sentimentele nu mai exista, o lume controlata de Sufletele Inghetate ce acum se transforma dupa asemanarea lor.
Mi-e frig si nici un foc nu ma poate incalzi. Frigul vine din interior. Usor-usor voi deveni si eu una dintre ei, un Suflet Inghetat, un robot cu forma umana ce inceteaza sa simta. Orice lupta este de prisos. Raceala s-a instaurat deja in sufletul meu si avanseaza incredibil de rapid spre inima rapindu-mi toate visele. Nimeni din jur nu ma poate salva. Nimeni nu ma poate ajuta. Nu exista nici o mana intinsa care sa ma ajute sa ma ridic, doar zambete ironice sau zeflemitoare ce-mi sunt adresate, zambete ce par a spune: "Esti doar unul dintre ceilalti prosti. In zadar te impotrivesti, in curand vei fi una dintre noi. De ce nu ni te alaturi de buna voie? Totul va fi mai simplu pentru tine daca o faci. De vei continua sa lupti transformarea va fi mai lenta si incompleta. Vei deveni intr-un final una dintre noi dar o licarire din adevarata ta personalitate va ramane inchisa in tine incapabila sa actioneze dar constienta de tot ceea ce vei face ca Suflet Inghetat. Daca nu renunti durerea nu va inceta niciodata! Esti doar inca unul dintre acei prosti ce inca mai cred ca au scapare. Va meritati numele de Visatori... Renunta!"
Sa renunt? Durerea este intr-adevar greu de suportat. Ca Suflet Inghetat nu voi mai simti durerea, nu voi mai suferi in urma deziluziilor, nu voi mai putea fi ranita. Dar in aceasta forma nu voi mai simti nici fericirea, iubirea, razele soarelui jucandu-se pe bratele mele, nu voi mai vedea culorile, nu voi mai auzi trilurile pasarilor si susurul apelor... Nu!Nu voi renunta! ma pot opune! Sunt stapana pe propriul destin si nu voi accepta un traseu impus! Nu va voi lasa sa-mi furati speranta atat de usor! Voi suferi dar asta pentru ca voi putea in continuare sa simt si de aceea nu voi deveni niciodata un Suflet Inghetat! Niciodata!

Totul este in zadar! Speranta a pierit prima, inaintea bunatatii si a iubirii. Datorita lpsei sperantei au disparut sentimentele. Visatorii nu exista! Nu au existat niciodata. Sunt doar niste bieti nebuni... Dar m-am vindecat. Visuri despre maretie, bucurie, frumusete.... Toate au disparut acum. nimic nu ma mai poate intrista. Nu exista tristete pe lume asa cum nu exista nici vorbe fara sens si totusi... de ce ma apuca acest sentiment de nostalgiecand le privesc chipurile vesele acestor nebuni? Eu nu mai pot zambi. Zambetul este in zadar. El doar exprima fericirea, un sentiment. Sentimentele sunt inutile, nu fac decat sa ne slabeasca, sa ne incetoseze mintea. Nu am nevoie de sentimente! Si totusi de ce simt nostalgia? De ce tanjesc dupa zambete?
Visatorul din mine nu a murit, nu inca. El isi continua lupta cu Gheata. Gheata nu a reusit sa ma cuprinda inca, insa pana la Primavara mai este mult timp. Va reusi Visatorul sa tina piept pipt Ghetei pana atunci? El inca apara speranta, speranta care-mi da incredere in propriile forte, speranta care ma ajuta sa ma ridic de cate ori sunt trantita la pamant de Sufletele Inghetate. Da! Voi reusi sa rezist pana la Primavara!
Gheata ma priveste ironica si ma intreaba: "Chiar crezi ca vei reusi? Nimeni nu stie cand se va intoarce Primavara. Primavara nu se mai intoarce."
Ba nu! Se va intoarce! Trebuie sa se intoarca... Ea este motivul pentru care eu si cei ca mine continuam sa lupta, ea este motivul pentru care noi existam. Nu existam in zadar orice ai spune! Avem un scop si vom astepta Primavara oricat va fi necesar!

Nu voi comenta literar, pentru ca intr-o "scriere" ma intereseaza si ma impresioneaza stilul, tema si mesajul. Iar aceasta e o metafora a lumii in care traim, o proza sensibila si totusi realista, trista dar nu sub semnul deznadejdii.
Fiind eu insami un Suflet Inghetat, nu pretind ca ii inteleg pe Visatori. Mi-am ucis demult speranta si nu mai caut ceva frumos in lume. Desi din cand in cand mai licare cate o Raza deasupra mea, e prea putin comparativ cu Gheata din mine si din ceilalti din jurul meu.
Ma bucur ca speranta, desi slaba dar incapatanata, strabate acest text si probabil si ramane in inima ta. Pacat ca Visatorii sunt striviti de ceilalti, prin nepasare si egoism. Alegem sa fim nepasatori ca sa nu mai fim loviti.
Sunt convinsa ca toti ne regasim in aceste cuvinte cu mult sens ale tale, chiar daca am ajuns sau nu (inca) Suflete Inghetate.
[Singura mea observatie este dativul de le gheata, care este ghetii]
Mi-a placut mult ce ai scris si astept sa mai citesc si altceva.

Multumesc Dany-chan pentru cuvintele frumoase si pentru ca ai citit ce am scris. Referitor la ceea ce ai spus... sincer cred ca toti suntem Suflete Inghetate uneori fie ca vrem fie ca nu. Recitind acum ce am scris acum un an imi dau seama ca nici eu nu mai sunt acel Vistor ci mai degreaba Sfletul Inghetat ce a pierdut lupta...adica ranesc si dupa aceea, cand ma gandesc la acel moment realizez ca am fost prea rea/rece si regret dar...faptul este deja implinit si nu pot da timpul inapoi pentru a-mi impiedeca greseala. Speranta va exista in aceasta poveste pentru ca personal sunt de parere ca ea este ultima care moare si pentru ca a ucide Speranta, pentru mine cel putin, este echivalent cu a muri. Toata lumea spera la ceva, toti avem vise si dorinte prin urmare speram si acest lucru este un adevar universal valabil atata timp cat vor exista oamenii... Cel putin acesta este crezul meu.
Continuarea:

Tip in zadar in camera mea. Nimeni nu ma aude. Nimeni nu imi raspunde. Poate intr-adevar totul este in zadar si Primavara nu se va mai intoarce, nu va mai face lumina in intunericul in care inot fara destinatie. Lumina s-a pierdut pe drumi si nu-i mai arata Primaverii calea.
De unde a inceput totul? De unde a aparut Gheata? Poate daca vom reusi sa intelegem asta vom putea sa invingem. Visatorii sunt din ce in ce mai putini. Gheata i-a cuprins si pe cei mai puternici dintre noi. Acum urmam noi, cei slabi. Pe noi ne-a lasat la urma. Suntem ultimii ramasi, ultima linie de aparare. Daca si noi vom pierde lupta Speranta se va risipi, lumea va fi condamnata, Planeta Albastra va deveni Planeta de Gheata, De aceea trebuie sa aflam de unde a pornit totul, de unde a inceput, unde a aparut Gheata pentru prima oara. Numai asa o vom putea invinge.
Luna imi ghideaza pasii. Am ramas iar singura. Singuratatea ma loveste din toate partile. Restul Visatorilor s-au risipit ducand cu ei propria Speranta, ducand-o departe, sa o ascunda de raceala Ghetii, sa o apere. Luna de argint imi ghideaza pasii spre inceputuri, spre momentele in care domna impreuna cu Soarele peste Pamant. Ii simte lipsa fratelui ei astralsi acum sunt singura ei tovarasa pe acest drum asa cum si ea este a mea. Port cu mine propria mea farama de Speranta, o particica infima din ceea ce era candva, insa imi continui drumul. gheata si slujitorii ei s-au oprit la inceputul drumului. Nu ma pot urma aici. Aici luna ma poate proteja iar razele ei de argint imi arata calea, calea spre inceputuri si raspunsuri, calea spre modalitatea de a infrange Gheata si Sufletele Inghetate, calea spre calda Primavara. Sunt impacata acum si Gheata ce-mi ameninta putinele vise ce mi-au mai ramas a incetat sa avanseze in sufletul meu. Razele Lunii ma vindeca, ma purifica si-mi reintregesc speranta. Este ciudat cum un astru atat de rece, ce are nevoie de lumina Soarelui pentru a straluci, ce domneste peste bezna poate fi atat de cald. Ea este cea care a oprit avansarea Ghetei si chiar in aceste momente imi vindeca sufletul ranit redandu-mi visele si Speanta. Pacea s-a reinstalat in sufletul meu si acum sunt linistita. Privesc viitorul cu ochi calzi, fara teama. La sfarsitul drumului voi afla sursa Sufletelor Inghetate si modalitatea de a le reda stralucirea de alta data. Maine va fi o noua zi iar soarele se va arata dintre nori.

Totul este pierdut! Drumul a luat sfarsit. Inceputurile sunt in fata ochilor mei. Istoria Sufletelor Inghetate mi se prezinta parca pe un mare ecran. Pot vedea cum a inceput totul, unde a inceput totul, iar raspunsul este in interiorul nostru. Nu Gheata este creatoarea Sufletelor Inghetate. Noi suntem cei ce au zamislit Gheata. Sufletele noastre au creat-o prin rautatea lor, prin lipsa de compasiune, prin egoismul lor. Omul este cel care a renuntat la caldura imbratisand frigul. Omul este cel care a renuntat la iubire alegand ura. Intr-un final omul este cel care a renuntat la bunatate incepand sa adore rautatea. A fost alegerea noastra. Noi am ales aceasta viata. Noi am creat totul. Noi am creat raul pentru ca acum acesta sa se intoarce impotriva creatorului sau si sa muste mana care il hraneste. Nu avem nici o scuza! Nu avem dreptul la iertare! Ne meritam soarta!
Ma inapoiez pe acelasi drum de aceasta data insa singura. Asa cum Soarele a ales sa ne abandoneze vazandu-ne asa-zisa putere de creatie si Luna a decis ca ne meritam soarta. Ne-am intors de unde am plecat. Pasesc usor inaintand cu pasi mici. Nu vreau sa ma reintorc in lumea din care am plecat. Vreau sa raman aici. Singuratatea nu ma mai sperie, chiar imi ofera o consolare. Nu vreau sa ma intorc la rautatea Sufletelor Inghetate. Fara sa realizez strang la piept singurul lucru care mi-a mai ramas. A fost candva la fel de mica avand aceeasi marime ca si mine si a crescut odata cu mine, apoi s-a micsorat ramanand din ea doar o umbra a ceea ce fusese insa Luna mi-a redat-o in intreaga ei splendoare. La piept strang Sperata, Speranta mea. In ce mai sper? Nici eu nu mai stiu. Primavara nu se va mai intoarce. Asta este sigur. Nu se va intoarce pana cand noi nu ne vom schimba, iar noi nu ne putem schimba fara ajutorul ei. Avem nevoie de razele ei calde de soare pentru a topi Gheata din suflet, insa ea nu mai vrea sa ne ajute pentru ca noi nu vrem sa ne ajutam. Ne invartim intr-un cerc vicios iar in centrul lui se afla salvarea noastra, insa noi nu putem ajunge la ea. Si totusi continui sa sper. Speranta din bratele mele este mai mare ca oricand si pe masura ce ma apropii de lumea mea ea creste. In ce sper? In ce am aceasta credinta ce-mi intareste spiritul? De unde provine puterea? Ceva ma ajuta, dar ce? Intrebari fara raspuns. Intrebari ale caror raspunsuri le voi afla acolo, in Lumea Sufletelor de Gheata. De ce nu ma tem insa de ele? Dupa ce am aflat adevarul despre originile Ghetei, dupa ce am aflat raspunsul la intrebarile mele initiale acum ma apropii de noi raspunsuri la noi intrebari. Din cate stiu si aceste noi raspunsuri pot fi la fel de groaznice ca si celelalte insa ma indrept increzatoare catre ele. De ce nu ma tem de ele? Inca o intreare al carui raspunsnu-l cunosc insa nu ma tem sa o pun, nu ma tem sa incerc sa aflu. Am incredere in viitor, am incredere in natura umana si aceasta incredere imi da puterea sa merg mai departe, Poate totul nu este pierdut inca, poate mai avem inca sanse sa castigam batalia cu Gheata. Din moment ce noi am creat-o avem si puterea sa o distrugem. Ciudat! Pana acum mi-a displacut natura umana. Nu m-am placut nici pe mine datorita acestui "mic" detalu, si anume ca sunt om si omul distruge tot ce atinge. Insa Visatorii nu sunt si ei tot oameni? Ei nu distrug, ei doar creeaza. Si atunci de ce natura umana ar fi neaparat rea? Totul depinde de deciziile noastre. In noi salasluieste atat creatia cat si distrugerea. Totul depinde de ce alegem sa facem. Eu nu mai vreau sa distrug! M-am saturat de distrugere! Voi incerca sa creez, sa vindec si poate voi convinge Primavara sa se intoarca printre noi. Poate voi reusi sa ii redau acesteia increderea pierduta. De aceea sper inca, de aceea Speranta infloreste in bratele mele. Nu voi da gres! Nu de data asta! Voi reusi!



Imi merit numele de Vistor! Numai un visator ar putea crede ca ii poate reda Primaverii Speranta, un visator ca mine! Cum mi-am putut inchipui vreo clipa ca voi putea reusi in aceasta misiune? Eu! Cea care nu este in stare sa-si pastreze propria Speranta. La cel mai mic curent de aer potrivnic renunt la idealurile mele, abandonandu-le cu usurinta si totusi am crezut ca o pot face pe Primavara sa spere, sa creada iar in noi. Ce m-a facut oare sa cred vreo clipa ca as putea face asta? Ce m-a facut sa cred ca Speranta este un lucru bun ce merita sa reapara in lumea noastra? De ce ar fi un lucru bun? Doar a fost inchisa de Zei in Cutia Pandorei printre toate relele de pe Pamant alaturi de ciuma, holera si atatea alte atrocitati. De ce ar fi Speranta buna daca a trebuit inchisa?
Primavara e inteleapta ca nu mai spera. La fel sunt si Sufletele Inghetate. Numai noi continuam sa veneram o rautate. De ce am mai spera? Pentru a ne bloca simturile si ratiunea? Pentru a nu mai fi capabili sa ne aparam? Speranta duce la vis iar visul se zdrobeste de cruda realitate precum un pahar de cristal de groaznicul perete de caramida grosoloana. Suntem creatia unei rautati si vom continua sa distrugem Pamantul cufundandu-l in intuneric daca nu vom fi opriti. Visatorii ca ine trebuie opriti inainte de a distruge planeta! Visatorii nascuti cu Speranta in suflet trebuiesc eliminati inainte de a face mai mult rau! De ce a trebuit sa fiu un Visator? De ce trebuie sa ofilesc orice ating prin simpla atingere? De ce? Nu vreau ca Speranta din mine sa-si continue monstruasa misiune! Nici Speranta mea nici a altora nu trebuie sa distruga Pamantul si trebuiesc toate oprite! Probabil cu ajutorul Sufletelor Inghetate... Da ele m-ar putea ajuta...
"Da! Putin cate putin ni te vei alatura fara sa stii. Putin cate putin cei arunca Speranta din sufletul tau de buna voie si vei deveni un Suflet Inghetat. Intr-o buna zi te veo trezi iar trecutul de Visator va fi sters din mintea ta fara ca tu sa o stii. Sunteti atat de usor de inselat. O mica sugestie si gata! Pentru voi Speranta este acum mai rea ca mine si o veti abandona jurandu-mi credinta ca atatia altii pana acum. Speranta va face intr-adevar mai slabi insa nu este o unealta a raului. Zeii au inchis-o pentru ca-i facea vulnerabili impotriva loviturilor sufletesti asa cum va face si pe voi, iar ei nu-si puteau permite asa ceva. Insa nu veti afla asta niciodata si datorita ideii pe care am plantat-o in mintea fiecarui Visator usor-usor veti ajunge sa va urati pe voi insiva dorindu-va o alta viata, iar eu voi fi acolo sa v-o ofer. Nu veti avea scapare!"