Cum te simti in acest moment?

Inca socata de fanatismul plin de cruzime al unora. Inca socata de realitate. Inca paralizata de neputinta. Inca urandu-ma, urand tot ce-am fost si ce sunt. Revoltata ca exist. Ingrozita ca nu exista sfarsit.
Nu stiu ce va fi, dar nu mai vad absolut nicio raza, absolut nicio iesire. Nu pot trai si nu pot muri.
Tot ce-am crezut si ce-am sperat s-a naruit definitiv.
Nimeni n-ar intelege si n-ar crede. Nimeni nu ar asculta macar.

Sa fie de vina zilele noroase care s-au abatut asupra muritorilor ..., nu stiu , dar toata lumea pare mai melancolica , trista si totusi cae ceva pare sa ii mai scape din acest sentiment tomnatic . Eu , ca sa fiu in trend (era o mica gluma) , sunt si eu posomorata , astazi nu o sa mai zambesc fiindca nu imi vad raza de soare , dar trece si ziua asta odata . Ma uit la puzzel si mi-e lene sa mai fac ceva la el , aatea culori , nu credeam ca exista atatea nuante atat de asemanatoare , dupa cateva ore nu mai distingi culorile si le pui la plezneala . Stau in fotoliul meu gonflabil in forma de broasca si scriu , poate asta ma face sa nu ma mai gandesc la ziua de azi .

Cam atat !

Am "aterizat" pe net cu alte treburi si mai trec pe-aici in viteza =))
Nu astept nimic bun de la un telefon de astazi...sunt o incapabila pana la urma (si va ploua cu contraziceri...give me a break, people)
Aseara s-a rupt ceva, iar am permis sa se rupa ceva in mine. O liniste care abia se instalase, dupa multa munca de lamurire pe care am dus-o cu propria persoana, cu nesiguranta mea si cu intunericul meu. Si n-a fost nevoie nici macar de ceva concret, explicabil rational. Sunt atatea lucruri pe care le vad prea in detaliu si golite de imbracamintea lor politicoasa sau visatoare! Uneori urasc asta la mine, ca analizez totul prea mult, ca intorc pe toate partile actiuni si vorbe pa care ar trebui sa le iau ca atare. Nu pot fi simpla, nu pot fi superficiala, nu pot fi nepasatoare. Si sunt doar un monstru de neputinta, ratiune, pesimism si dispret fata de sine.

Ca naiba. *fara *** ca nu am starea necesara*
Vacanta mi s-a stricat din cauza unui telefon. Trebuia sa ma sune dupa 3 zile ca sa ma intrebe daca i-am dat sau nu Ignore... ce tampenie! Nu trezesti un om la 12 noaptea tocmai adunat de pe drumul Mangalia-Iasi numai sa-l intrebi: "Auzi... da' tu mi-ai dat Ignore sau nu?" Acum singurul gand care ma bate e sa spun: DA!!! Desi as minti.

Oricum, obligata sau nu... mini-vacanta asta a fost destul de draguta. Cel mai frumos: Dino Expo XXL... Circul m-a lasat: ~____________________________~/>.>/<.</>.</<.>... <<- A se alege mutra potrivita.

Am descoperit ca ador rasaritul pe faleza. Stand pe pietre si privind marea cum se sparge in tonele de ciment, singurul gand de care am parte este... "Cum e sa te arunci in valuri? De ce fac asta oamenii?"

Simt ca vreau sa-mi bag picioarele , dar nu pot ...nu cred ca voi putea vreodata ...ma simt parasita , inconjurata de oameni falsi , chiar daca nu e asa ...nu exista nimeni in lista mea de mess care sa tina la mine si numai la mine , sa ma vrea ca ruda , ca ceva ...dar pe de alta parte caut pe cineva care sa ma inteleaga si nimeni nu exista ...asa ca traiesc pe o insula pustie , inconjurata de crocodili ....

Cam atat !

Ura. E singurul sentiment pe care-l am. Multumita unor persoane foarte dragute am ajuns la concluzia ca viata nu are nicio valoare, iar sentimentele cu atat mai mult... Numai prostii. M-am saturat sa ma acuze altii ca nu stiu ce este suferinta, cand o cunosc mai bine decat multi dintre cunostintele mele/prieteni/rude/etc. M-am saturat sa fiu inlaturata din anumite grupuri sau activitati. Vreau sa devin ceea ce treabuia sa fiu de mult timp.
M-am saturat de prieteni falsi care azi iti spun ca tin la tine maine nu te mai baga in seama... M-am saturat de distante care ucid prietenii frumoase, acum inexistente. M-am saturat de tot.

Sentimente? Nu mai am asa ceva.

Cred ca nu exagerez daca spun ca in clipa de fata as fi in stare sa arnc cu ceva in oricare s-ar nimeri sa-mi vanda gogosi despre cat de mult trebuie sa sper si sa lupt si totul isi va reveni la normal dupa o vreme. Bleah, de parca imi trebuie niste cuvinte idealiste si goale!
Cine sta pe margine sau la mama naibii si isi permite sa dea sfaturi fara sa stie prin ce trece celalalt, mai bine sa taca daca nu poate spune ceva de bun simt, credibil si din tot sufletul.
Tu poti sa simti ca te sufoci de atata intuneric si unii te intampina cu mare veselie. Altii iti declara cat de mult tin la tine pe cand isi duc viata de zi cu zi in lumea lor si intra sa-ti vorbeasca din joi in Pasti despre excursii, vizite si altele de genu'. Altii vor huguri cand revin, ca un "welcome back" rece e prea simplu, deh - nu pot sa ma prefac vesela atunci cand nu sunt.
Ufff, sunt prea nesuferita si nu mai stiti ce sa-mi faceti...cui ii pasa ma suporta, cui nu, sa stea pe margine si sa ma urasca.
Nu sunt o luptatoare. Nu sunt grozava in nicio privinta. Sunt un om slab si pesimist care trece printr-un sir de intamplari ce-l fac si mai pesimist. V-am avertizat pe toti ca nu sunt cum ma credeati.
Unii mai tari de fel si mai inclinati sa priveasca de sus vor spune ca fac pe victima. Cine stie, poate am cazut si asa de jos.
Tot ce vreau este sa nu mai vad falsitati, nu incalzesc pe nimeni cuvintele goale, contrazise de fapte. Da, fie ele si fapte virtuale.
Nu-mi pasa daca ii sunt cuiva nesuferita, vreau doar s-o recunoasca.

Nici nu stiu cum sa descriu ceea ce simt la moment. Ofi furie, neputinta, suparare, resemnare? Sau poate toate la un loc? Cert e faptul ca mi-am dat seama ca prea multa bunatate inseamna prostie. Vrei sa ajuti pe cineva si reactioneaza de parca i-ai da cu sare in ochi, si ar trebui sa-l las, dar neah, eu incerc inca o data, doar voi reusi. Oferi totul si primesti in schimb reprosuri ca nu acorzi suficient timp si atentie. Treci peste mandrie si suporti capriciile iar in schimb nu primesti macar o vorba, de parca ar fi normala chestia asta. Daca te porti bine si frumos toti au o atitudine binevoitoare si daca se intoarce la tine roata cu probleme, toti din jur isi schimba atitudinea: ce umbli cu fatza asta?
Incep sa-mi dau seama ce simt: oboseala.
Sunt obosita sa fortez sentimente si sa las totul de la mine.
Mai am o confirmare, si ce daca? Una in plus, una in minus...Ma intreb cate imi mai trebuie ca sa inteleg ca trebuie sa schimb ceva pana nu s-a facut prea tarziu.
Si totusi ma intorc la atatea persoane minunate care imi sunt alaturi si care imi lumineaza ziua cu un simplu "Buna dimineata" sau "Salut". Mai conteaza oare ignoranta asta din jur cat timp ma mai inconjoara si lucruri care merita cu adevarat? Nu mai conteaza nimic...Uit cu desavarsire de tot ce ma doare si imi dau seama ca nu am leac. Slabiciunea asta pentru tot ce e frumos si care imi mai trezeste o speranta, o picatura de optimism n-o sa ma lase sa ma schimb.

Mi-as dori sa-i vad macar pe ceilalti linistiti, impacati, daca nu se poate fericiti. Dar nu pot face altceva decat sa le spun cuvinte de incurajare; sunt pornite din inima si sincere, dar le simt sunand un pic fals pentru ca eu cred si vreau sa cred in posibilitatea de bine pentru ei, dar nu si pentru mine. Doar un hug peste spatiu, atat pot face, My Girl.

Starea fizica proasta continua si vad ca influenteaza si psihicul. As vrea sa nu fi luat atat de personal un anime, damn! Parca am innebunit...L-am lasat balta un timp 'cause it hurts like Hell! Apoi m-am regasit in niste cuvinte si sentimente si am facut: "oh, fuck! n-as fi crezut ca ma voi vedea in acest personaj"...si totusi e altceva, sentimentele or fi aceleasi, dar situatia e alta, e complet diferita! Ma simt ca o idioata care se lasa influentata de o fictiune. Si tocmai pentru ca situatia de acolo e diferita si o asociez inca cu altceva, again it hurts like Hell!
I thought I'm insane...after a while I said "No! Other people felt the same, it's not that strange or that scary" (other people = producers, writer, who knows?) but I still feel that something's wrong with me!

"No matter which guy and what life you choose...What maters most is your happiness. Even if I can never manage to wish for that from the bottom of my heart...I wanted to see me as a strong person..."
"...it seems I was empty like a cheap glass.But compared to the loneliness of losing everything, I preferred the pain of cracking up. The fact that I was so fragile isn't your fault."
"I wished that she was really lonely...so that she would think fondly of me."
"They say that only very good friends quarrel. But at the end of the day a quarrel is a fight between two people's egos. Since people cannot understand each other just by being honest. "

Why?! Why the fuck sounds everything so familiar? Because it isn't!!!

Nevermind...I guess I'm too sick to even think clearly.

Ma simt ciudat , lasand rautatea si egoismul meu la o parte . Am o groaza de chestii in minte si suflet si toate amestecate ma ametesc . Imi tiuie urechile si le simt cum se racesc (desi stau in soare ) . Intai imi amintesc ca acum o saptamana a fost ultima intalnire oficiala cu cea mai buna preietena a mea (am trei cele mai bune prietene ...de fapt sunt 4, dar a 4-a se supara daca o includ intr-un grup asa ca nu o pomenesc ) . Ne dineam de mana si plangeam , daca nu se vedea nu conta stia fiecare ca noi plangeam in interior . Scoici , nume , litere uitate undeva in trecut imi amintesc acum de acel moment ce pare a fi asa de departe . Mi-e dor de ea asa de mult , dar ma bucur ca nu a durat mai mult fiindca asa am trait clipa cat am putut de bine .
Pe de alta parte eram fericita (acum mai simt doar o amintire ) ca m-am dus la film , un fil asa de dulce si frumos cum n-am mai vazut si mi-am luat si meniu in tonul filmului ...cat de mult ador acel robotel (e vb despre filmul "Wall-E" ) si acum m-am indragostit de film . Pacat ca a fost asa de scurt .
In al treilea rand ma tem sa nu pierd ceva , mi-e asa de frica incat ma simt rece cu totul acum . Voiam atatea sa spun si ma simt ca si cum nu mi-am luat adio sau nu i-am spus cat il iubesc unui om ce a murit . E acel regret cumplit de dureros . Daca dispare definitiv nu stiu cum o sa mai pot continua , cred ca o sa dispar definitiv din lumea asta virtuala daca nu va mai exista el...
In ultimul rand (e dupa cum imi vin in minte ideile) mi-e dor de Martinel care acum face baita la spalatorie , o iau pe broscuta Nana in brate si o mangai , dar cum voi dormi eu la noapte ? E cel mai bun prieten al meu si l-am lasat singur . O sa il astept cu Nana in brate , de fapt stiu ca si e ii simte lipsa , dar o sa trecem peste asta .

Cam atat !

Aseara am realizat dintr-odata ceva ce staruia in subconstientul meu. Mi-am vazut pozitia reala, cum apar si cum/ce sunt eu pentru cele cateva persoane apropiate de pe mess. Si asta trebuia sa limpezeasca haosul, sa linisteasca dorintele nebune, sa calmeze, sa ma faca sa stau cuminte in locul meu, fara sa ma zbat, fara sa vreau atentie sau afectiune.
Dar nu....inca n-am invatat sa-mi calc in picioare dorintele. Si pana nu voi invata nu voi putea trai alfel decat ca acum, asteptand ce nu va veni, alunecand continuu pe margnea prapastiei, gata oricand sa ma prabusesc in gol.
Nu stiu ce a fost aseara...ori chiar exista o comunicare a sufletelor (as vreau eu! dar nu este) si faptul ca am ajuns iar sa cad pana la lacrimi a "strigat" cumva, ori El nu vrea sa cad pana sa ma zdrobesc si imi alimenteaza iluzia...Nu stiu ce-a fost, de am primit un semn, dar confuzia nu trece.
Hmm...da, vreau un creier mai simplu...poate cineva sa faca schimb cu mine? =))

Sunt plictisita si nerabdatoare. De vreo doua zile stau in prostie pe computer pentru ca nu mai am chef de nimic altceva. Trec de pe un site la altul si (mai ales azi) ma mir ce putina lume e on pe mess, ce linistite sunt forumurile. Parca o fac toti din'adins.
Urasc zilele dinaintea inceperii scolii. Sunt asa de lungi...pur si simplu nu se mai termina si ajung in pragul rabdarii sa imi spun "La naiba cu scoala asta. Nu poate sa inceapa odata??" Vreau pur si simplu sa se sfarseasca toata plictiseala asta, chiar daca stiu foarte bine ca va fi curand inlocuita de stres.
Pe langa asta, ma simt foarte...parasita? *neah* mai bine zis singura. Vreau sa cunosc persoane noi, sa vorbesc cu o gramada de lume care imi este draga dar firea mea prostuta si fricoasa si naiva si timida nu ma lasa. Imi trebuie saptamani intregi in care sa ma conving sa mai adaug o persoana in lista de mess. I so hate this.

Eris, nu pot garanta ca am un creier foarte simplu, dar as fi curioasa de schimbul ala.

Eris , eu am un creier destul de simplu si foarte gol , ceea ce te-ar face destul de fericita cred , fiindca nu ai avea cu ce sa gandesti si ai trai intr-o lume care ti se va parea mult mai frumosa . Eu as fi incantata de schimb , mai ales daca asta te va face sa zambesti si vreau sa aud ca esti fericita .

De curand am realizat ca am atatea persoane in lista de pe mess pe care nu le cunosc sau cu care nu am vorbit nici macar odata , asta ma face sa ma simt destul de ciudat si am impresia ca asta poate fi interpretat de altii ca o infumurare , dar sper sa reusesc sa vorbesc si cu noi oameni desi mi-e teama sa ma apropii iar de altii si sa o iau de la capat . In plus acum incerc sa ma educ sa fiu rece si sa ma departez de tot si toti la care tin , fiindca asa voi fi imuna la orice s-ar intampla si mi-as face un creier si mai gol , ceea ce ar insemna perfectiunea . Acum ca incepe scoala ma pregatesc cu emotie si nerabdare mai ales ca sper sa imi vina colegi noi in clasa fiindca suntem cam putin si filologia e destul de cautata ...uneori (sau poate doar visez eu la asta) . Ma simt straina si pustie si ma bucur de asta , tot ce incerc e sa mentin aceasta stare . Am zis pustie nu in sensul in care sunt singura si nefericita ci ca nu mai simt dorul asa de tare , traiesc pe picioarele mele si asa e bine . Singurul lucru de care m-am apropiat in ultima vreme a fost povestea mea veche pe care am resimtit-o si iar m-am indragostit de ea si de personajele ei .

Cam atat !

Ma tem ca intr-o zi voi fi banata pentru injuraturi. oh, nu aici, aici chiar fac ce vreau si toti pot face =)) Si "ma tem" e doar o expresie, n-as muri dak s-ar intampla, mi-e egal.
Am alunecat foarte lent pana aici, in prapastia neagra de acum. Am crezut tot timpul ca ma mentin la suprafata si ma miram si eu de linistea relativa interioara. M-a indus in eroare miscarea lenta, dar sigura...asa ca iata-ma intr-o stare neasteptat de neagra, fara sa inteleg exact de ce.
Am posibile raspunsuri, plauzibile, insa sunt motive care exista de mult timp. Nu s-a agravat nimic acum, totul e vechi. Sunt dezamagiri, neimpliniri, nemultumiri pe care le port de mult timp fara sa mor. De ce acum?
Pana la urma suntem singuri si neintelsi. Absolut nimeni, dar ABSOLUT NIMENI nu intelege si nu poate ajuta. Si nici nu trebuie, n-am nevoie de consolari tampite.
"I have lost my soul, now I can't feel
And lost souls never really heal"

Double posting...who fuckin' cares?! Si asa e pustiu pe aici, pot considera forumul un fel de blog personal, numai ca acum nu mai am bariera aburilor de alcool (sunt perfect treaza ) si ar iesi un sir lung de dark thoughts pe care unii mai fitzosi le "confuzeaza" cu emo stuff...whatever...

E ceva de zis? De ce postez, asta ar fi intrebarea care isi asteapta raspuns. Dar nu are, nicio intrebare de-a mea nu mai are raspuns.
M-am saturat sa aud ca am nevoie de timp, de diversiuni (distractii, huh?) sau chiar de psiholog. N-am nevoie decat de somn vesnic, dar nu exista. Sunt OM, am inceput dar n-am sfarsit. Si aici da, iar ma aseman cu Lucifer (nu vreau, dar...asta e)...vreau mai mult decat limitele pe care mi le-a pus El. Eu vreau inexistenta! Dar nu se poate. Asa ca ramane numai Iadul, nu? Acum sau mai tarziu, tot aia e.

Aberez...e si normal, cand iti pierzi reperele.
Pana si sora-mea a inteles partea mea auto-distructiva, care nu vrea sa caute alinare in lucrurile mici, in diversiunile prostesti, ci se concentreaza si ramane axata pe suferinta, pe cauza ei. Da, imi contemplu ruinele, ranile, mizeria...de ce sa ma bucur prosteste de frunzele colorate ale toamnei, daca STIU ca asta e doar o porcarie, fara valoare?
Si imi vine sa rad nebuneste, chiar pe strada un ras isteric si disperat. Nu ma pot intoarce la ce-am fost inainte, la acea fiinta fara sensibilitate, imuna la sentimente, mandra si multumita cu sine insasi. Nu ma pot nici iluziona ca voi astupa cu ceva golul. Ce poti construi pe niste ruine jalnice? Numai ceva fals si atat de jalnic incat s-ar prabusi la prima adiere...Nu vreau sa incerc alte iluzii.
Si in ultimul timp, nemaiavand nici scutul de mandrie personala, un nou gand ma chinuie, unul mai perfid si mai ingrozitor decat orice altceva: chiar daca as incerca sa repar, sa revin, sa cer, sa implor, NU pot face nimic. N-am ce sa implor...n-am ce sa cer...
Dincolo de cuvinte...nu vreau sa stie nimeni ce e.

Sunt groaznic de...dunno cum sa-i spun. ma simt foarte stearsa. Un amestec de nervi, de suparare, de oboseala cu o mica ramasita de zambet. Azi am fost la bulgareala, ca a nins atat noaptea trecuta si m-am distrat. doar eu si o prietena. Ne-am apucat iar sa discutam despre viitor, slujba si alte sbiecte de genu, pentru ca mai nou numa la din'astea ne gandim<.<'
Iar apoi am venit acasa si m-am afundat incetul cu incetul in temele pe care le am. Si sunt mult prea multe>.< CHiar daca sunt singura acasa, tot nu-mi sta bine gandul la ele. Si chiar sunt prea multe. Stiu ca sunt altii care au o tema de douazeci de ori mai lunga ca ce am eu de facut dar pentru mine doua variante de teza unica la romana, una la germana, proiect la engleza+invata pt maine ca dau test din 9 pagini+invata pt marti la teza e muuuuuult prea mult>.< Si cum sunt singura acasa, mai mult frec menta pe comp decat sa invat. Si aici ajung la motivul nervilor mei. Iar mi s-a stricat ecranul laptopului. Se tot vad linii si nu pot face nimic iar eu ma tot chinui sa ii gasesc o pozitie in care imaginea sa stea normal si ma sperii de fiecare data cand pocneste ceva la el>.< In fine...peripetii la marea neagra pe'aici. Mi-e groaza de saptamana care va urma dar deh...nai ce-i face, trebuie sa le faci pe toate.
Acum ma car. Da'de da'de reusesc sa refac si ecranul:)
^^

La ora actuala?!Nu sunt in a brio stage de aceea ceea ce spun si fac trebuie luat ca atare.Sa nu va pese sau sa luati in seama ce spun,imi cer scuze unde spun prostii or where i`m acting like a stupid*sometimes i can be*.
Say goodbye..say hello totul e o ruleta ruseasca,urasc ruletele.
Fizic arat de zici ca m-a calcat trenul,mi-e lene si mila de mine insami ...i`m laughing cuz i read smt...and saw that it shouldn`t be there cuz was my non reply...kekeke

i just suprasti, ka as turiu padaryti ..., kad buvo iprastas ir i turi baigtis, kad, I am a praloses Aa ir neskauda ... jis tikrai skada.SKADA Because i praranda visas mano kontroliuoti, as esu tiesiog zmoniu, kurie is tikrųju yra daugiau negyvas tada gyvas, ir jus zinote ka nors?Jag ar en forlorare ir faktoen stor fegis.Why ... kodel yra zmoniu, kencianciu? Kodel? tai taip sunku? Aa noreciau padeti, kad zmones, bet as esu bailys

^ nu stiu nimic, nu inteleg nici 5%, ca de obicei...sper ca a cazut proiectul tau pt azi, chiar daca m-ai uri pt asta...

Interesanta zi...ploaie, noroi si nori grei...un cenusiu mai apasator decat oricand.
Mesaje si sustinere, sa zicem chiar afectiune, surprize frumoase. Cuvinte care pun in evidenta lipsa anumitor cuvinte. Caldura care scoate in evidenta raceala. Prezente care arata cu degetul spre locul gol. Nemultumita de mine!
Surpriza cea mai mare a venit seara...si persoanei care se stie, ii multumesc foarte mult.
Tacerile nu sunt surprize, nici macar nu ma ating. Cu o mare exceptie. Si aici iar imi vine sa rad ironic (asta e marele meu pacat), niciodata n-a fost altfel, n-ar trebui sa doara atat.
Dupa o perioada de seceta, tocmai azi s-au intors lacrimile...nu recunosc fiinta asta jalnica, slaba si nebuna care imi poarta numele si chipul...nu mai recunosc nimic.
Lumina arata intunericul, caldura arata gheata...totul e intors si anapoda.
Ploua cand ar trebui sa ninga...pana si natura imi neaga o mica bucurie.
Dar traiesc. Si viata e un dar, nu-i asa? Asta ni se baga pe gat non-stop. Un dar! Mai bine l-ar fi dat altcuiva, dar, in fine...

Ma simt obosita , stoarsa , dar traiesc . Invat , de fapt nu invat , stau si cuvintele imi sar in ochi , dar nu ajung in creier . Imi fac teme , repet pentru teze , ma intreb daca ma voi face de rusine (fata de mine in primul rand) la olimpiada la romana si la teza la romana si ma tot gandesc cum o sa primesc nota la engleza din teza (ma apuca plansul de pe acum ) .
Scriu ,scriu o poveste noua pe care imi impun sa o indragesc , dar nu imi iese momentan . Ma straduiesc sa o fac tragica , sa plang cand o citesc , dar singur sentiment starnit este scarba . Poate si regretul ca nu pot face ceva mai bun .
Ma simt iar fara prieteni (exceptia nu e pusa la socoteala ...) dar imi revin repede , sper doar ca nu va dura mult starea de ...regret ca nu pot sa trec peste ...(mai am putin si fac colectie de "regret " cred ca l-am folosit de 300 de orii...)

Cam atat !

Ziua 58. Acelasi intuneric, in care gandul se duce in aceeasi directie, necontrolat, din ce in ce mai des. Deja nu ma mai pot numi om normal, ceva s-a dereglat cu siguranta. Nu ma pot intoarce cu doi ani in urma, niciodata nu voi mai fi asa. Nu exista intorcere in trecut, nici zambet in viitor. Cu toate ca aspectul material al vietii mele se poate imbunatati curand, cel spiritual e distrus. Nu voi lupta sa sterg ceva. Imi doresc numai ca totul sa devina cat de cat suportabil. Imi doresc sa respir din nou normal, chiar daca golul va ramane pt totdeauna.
Stiu, vor fi cele mai "inexistente" sarbatori pt mine.
Un singur lucru m-ar face sa zambesc sincer: zapada. Sa zambesc, nu sa fiu fericita. Dar nici ea nu va veni. Nu va fi nimic.
"And if I bleed, I'll bleed
Knowing you don't care"

Iar postez ...cred ca nu incalc regula ...daca exista vreuna .
Ei bine , in zilele astea am avut ocazia sa ma cunosc , stiu ca suna aiurea dar am invatat mai multe despre mine . Am aflat ca sunt una din persoanele care nu agreaza craciunul , nu imi place acest spirit de sarbatoare , am inteles ca sunt un om rece care nu isi arata sentimentele si mai rau , rade in sinea sa de sentimentele altora crezand ca e o prostie . (persoana despre care vb nu o sa vada asta , asa ca ma simt usurata )
In concluzie am aflat ca sunt o fiinta oribila , care desi are mai multa incredere in ea a pierdut ce era cel mai important ...
Ma enervez ca nu am timp sa scriu , mananc filele unei carti de o sapt , dar nu se mai termina , mi se pare enervant .



Cam atat !

In sfarsit am ajuns in locul pe care il visez de o luna.
Sincer, nu ma asteptam sa fie si aici atat de frig. Chiar mai frig decat acasa. Macar acolo mai prindeai o briza calda. Aici totul e inghetat. Ger cumplit. Mergeam pe strada si meditam la cat de neinspirata am fost cand mi-am facut bagajul...
Imbracata in geaca aia de fas pe sub care intra tot, daca nu-mi tin mainile tot timpul pe langa mine = >> frig.
Pe sub blugi am doar niste amarati de ciorapi pana la genunchi = >> frig.
Cu shuzii in picioare (ca nu-mi putusem lua cizmele imblanite<.<) = >> frig.
Fara manusi (le-am uitat acasa, la bistrita>.<) = >> frig.
Bine ca macar caciula am avut. Colac peste pupaza, si'n net cafe e frig, chiar daca nu asa cum e afara. Bine ca nu e cum e afara. Si bine ca s-au oprit manelele. De fiecare data cand vin aici se aud manele, chiar daca fiecare computer are casti. BIne ca are casti, ca sa pot opri cu un scut de muzica buna armata de manelari de aici XD. Oricum eu sunt fericita ca am gasit acest loc pe care il vizitez de fiecare data cand vin la bunica, chiar daca e oarecum infricosator. Sau cel putin prima data cand vi aici zici ca intri intr-un bar de negri. Peretii sunt plini de graffiti nereusite, miroase groaznic a fum de tigara, plin de puradei si nelipsitele manele. O, yeah... paradisul<.< Geamurile inchise, perdelele trase. Ma bucura ca mai vad doi oameni normali(aka albi) care nu se joaca jocuri idioate pe comp. Sper sa supravietuiesc maine, cand mi-am propus sa vin de la opt pentru cineva. Ei, de supravietuit tot supravietuiesc eu. Important e sa ma lase mama sa plec de capu meu.>.<
Oricum... maine va fi o zi mare. O zi maaaare. Atat de mare, ca un crocodil. Poate chiar mai mare, iar eu abia astept sa o revad si abia astept si abia astept. Si chiar sper ca se va face bine in curand. Poate iar voi avea cosmaruri la noapte. Data trecuta am visat ca ma trezisem mult prea tarziu, pe la cinci ai asa m-am speriat. =))
Partea cea mai buna cand vin la bunica e ca nu am nicio obligatie. Orasul e mare, eu sunt libera... De data asta mi-am si 'uitat' lucrurile de scoala acasa. Patinoar-net cafe-librarie-acasa-pat. Cam asa o sa fie saptamana asta... parca-i un vis devenit realitate^^ Azi m-a apucat creatia chiar si mi-am impletit doua codite. Acum profit de web cam si astept sa vad care da click pe el... ca sa mi se spuna odata pt totdeauna ca nu's buna de coafeza XD. *la codite sunt totusi buna... doar ca inceata, deci de aveti timp si vreti codite, come to meh >:-D*
Un lucru stiu sigur: mi-e frig. =.="

Stiu cat de neplacut poate fi intr-un net caffe, dream Girl si...am fost...placut surprinsa sa vad ca ti-ai postat impresiile si gandurile pe acest forum.
S-a cam spulberat starea mea de calm (imi fusese daruita de Sus fara sa am vreun merit si s-a terminat gratia)...asa ca sunt din nou in vartejul de tulburare sufleteasca; abia la inceput...ma astept la o agravare cu punctul culminant imediat dupa Anul Nou...sau ma rog, la cateva zile.
Stiu ca sunt patetica si nici nu-mi mai pasa.
Vreau sa scap si de ziua de maine...si apoi fie ce-o fi cu mine. Traiesc dar nu ma bucur de asta.

Dreamy , mi-ai adus buna dispozitie in suflet , ai putea scrie o poveste despre asta (sunt sigura ca ai avea ce spune ) . Sper sa nu racesti si sa te bucurie de aceste zile pentru ca le meriti
Eternal - chiar daca va fi mai rau maine si apoi din ce in ce mai rau nu uita ca speranta moare ultima ....incearca sa traiesti si sa te bucuri de micile surprize ale naturii , poate si de oameni care vor sa te vada fericita (sunt sigura ca sunt multi )

Cat despre mine , eu traiesc , zilele astea a fost frig, dar asta nu m-a oprit sa ies pe afara , eu si afara doi termeni atat de diferiti , dar e de bine in fond , nu ? Ei bine azi am reusit sa imi cumpar bilete pentru revelion ceea ce ma multumeste , deci nu o sa stau acasa ...(dar ora mea de net e SACRA) . Ma gandesc ca nu am facut prea multe in vacanta , poate doar am miscat mai mult picioarele . Am intalnit o fata de care imi era tare dor , poate ca ea mi-a mai oferit incredere in mine , mereu am tinut la ea ....
Am decis sa ma apuc de vizionat un anime ...urat , dar trebuie sa fac asta , pentru doua persoane dragi .
De scris nu am mai scris ceea ce mi se pare rusinos , dar asta e viata , imi pierd vremea in mod util , asa se zice . In ultima vreme am fost prin mai multe magazine decat am vizitat in toata viata mea ...o sa devin o figuranta ... (fite )
Mi-e dor de atatea persoane care nu imi sunt alaturi zilele astea ! Eu intre timp ma transform intr-o buruiana....


Cam atat !

Empty. Singurul cuvant care ma caracterizeaza in acest moment. Ceva lipseste... sau poate mai mult decat ceva, mai multe lucruri. Insa parca nu sunt sigura. Sau sunt? Cred ca voi ajunge la concluzia ca mintea mea lipseste... Dar deh...
Ma tot bate gandul sa renunt la tot si sa o iau de la capat. Simt ca schimbarile ar fi binevenite, dar nu toate o data.
Ar trebui sa ma gandesc serios sa renunt la ciocolata. Nu-mi face bine. Confund lucrurile... prea multe ganduri in antiteza...
...
...
...
...
...
...
Cel mai bine exprim asa cum ma simt in acest moment: ... ... ... ... ... ... ... ... ...



HAPPY NEW YEAR!!!