Cum te simti in acest moment?

Daca sfarsitul unui an si inceputul altuia nou este un prilej de a face bilantul primului si a face planuri pentru cel de-al doilea...de ce sa nu fac asta si pentru...lumea virtuala?
Pornind de la acest gand, am privit inapoi: 2008 a fost pentru mine un an al marilor pierderi. Pana la caderea finala. In general a fost un an ingrozitor si daca as spera la ceva pt 2009, mi-as dori sa nu se repete istoria.
Daca ma rezum la partea "virtuala" (si asta am de gand pt ca nimeni nu-si expune viata pe forum), am o lista intreaga de "nume" care au plecat, taind orice legatura. Inteleg aceste gesturi, sunt perfect normale, desi pt mine sunt motive de intristare. Daca le mentionez o fac nu ca repros, ci ca multumire si exprimare a recunostintei pt ca le-am cunoscut si tristetii ca le-am pierdut.
Mai intai a fost Tina, care si-a vazut de viata reala si a rarit vizitele pana au devenit evenimente. (Nu o uit pe Niko-san, o disparitie inexplicabila intr-un fel...dar asta e viata).
Apoi a plecat Kady-chan. A avut curaj si tarie si a plecat intr-o zi fara intoarcere.
Apoi Just Girl (careia ii doresc numai bine si linistea pe care si-o doreste, dar nu in felul in care si-o doreste). Ma ingrijoreaza si este inca in gandul meu.
A plecat si Syma-chan...cu motive, dar ramane una din tristetile mele neexprimate pana in acest moment (nu am intrerupt legaturile de tot, dar ceva care se stinge nu stiu daca se va mai aprinde...)
Nu voi mentiona persoana care plecand pentru totdeauna a luat cu ea lumina.
Am realizat cu amaraciune ca nici macar niste relatii formate pe net (care pt unii sunt pseudo-relatii) nu pot rezista prea mult.
In clipa in care am sperat, am crezut si m-am deschis, am pierdut si m-am pierdut. Acum sunt ca o fantoma de vreo cateva sute de ani care bantuie un loc in care s-a simtit bine si a facut nebunii adorabile, disparute pentru totdeauna.
Adio, 2008. Nu vreau sa-mi mai amintesc de tine. Dar aceste persoane raman in inima mea.
2009? Cine mai spera? Fie ce-o fi! I don't give a damn.

Cum ma simt ? Nu prea bine , am decis sa renunt . Eu , cea care critica si lua aproape in ras pe cei care plecau din cauza cuiva ...mi-a venit si mie randul . O sa dispar poate asa cum am aparut si gandul asta e destul de greu de suportat , sper sa si reusesc sa renunt la tot si sper sa o pot face ... oricum ar fi niciodata nu o voi ucide pe kannaary , va trai mereu ... Nu vreau sa mai pierd pe nimeni !Nu vreau sa mai fac pe nimeni sa sufere si sa jignesc pe cineva, nu vreau sa fac rau ,oricum ... o sa port dorul tuturor .Toate astea ma sperie , dar sunt puternica , macar ceva mai mult decat o furnica , nu ? Asa ca sper ca toata lumea sa aiba un an bun si din cand in cand sa va ganditi la mine ...eu asa voi face !


Cam atat !

WTF? Life's a bitch but I'm a bigger bitch than that!
God knows what I'm gonna do today, 'cause I really don't...
I see now myself, a very selfish person who cares only about her pain, two or three people in this world. This is my truth, my reality. Doesn't matter that...nevermind.
I understand that my ugliness inside makes people run away. And I really don't care...no, I do care only about one...
I can't betray my heart, even if my reason yells "stop it, fool!"
'Cause in despite of everything, I still, I'll always!
So...may all people disappear, I'll feed on my own darkness!

Eu , se pare ca petalele se scurg si cad , cad des si mult ! Cuvintele sunt uneori prea grele si uneori nu ne dam seama cat de importante sunt . M-am departat din ce in ce mai tare de ea si am ajuns sa o vad ca pe o straina . Bine , straina , dar daca este asa atunci de ce plang cand ii gasesc fotografiile in telefon sau in calculator ? De ce doar gandul ca ar putea fi online ma face sa tresar ? Sunt cu adevarat in dilema. Pana la urma tin la ea sau nu ?

Kannaa-chan...nu intra si tu in iad, in vartejul de nebunie al intrebarilor fara raspuns. Incearca orice sa eviti asta, te poti pierde. E normal sa te intrebi, dar nu ramane prea mult in jurul intrebarii. Unele lucruri ne raman pur si simplu necunoascute. Mi-e greu sa recunosc, dar uneori e mai bine sa te legi de lucruri decat de oameni, ei pot rani la nesfarsit fara sa-si dea seama si fara sa le pese.

Asa...
Ma simt...n-as vrea sa spun, ca oricum nu conteaza.
Stiam ca daca ti se da ceva ti se ia altceva...ca un schimb tampit ca nu cumva sa "te imbogatesti".
Ma asteptam si la "furtuni in paradis" si iata ca sunt...dar e frustrant ca desi le-am prevazut, continua sa doara ca naiba cand apar.
Acum am aflat de ce a rasarit soarele =)))... si-mi vine sa injur ca un birjar, fara retinere. Dar imi stapanesc degetele pe taste, pot injura cu voce tare cand scriu.
Poate va reveni perversitatea pt care am devenit "celebra"...dar mi-e teama ca nu va fi una vesela si plina de glume, ci deplasata, indecenta, rece si intunecata.
Sau, cine stie...sunt ca o coarda prea intinsa care vibreaza la cea mai mica miscare a unui singur artist...si va iesi o nota frumoasa sau oribila, fara vina aceluia, ca el nici nu stie cand canta =)))
Fuck!

oooffff... ma simt neputincioasa. serios, ma simt neputincioasa citind posturile de mai sus, chiar daca nu au absolut nicio legatura cu mine. Si stau asa, ma holbez ca o tampita la ecran si ma intreb... oare de ce e asa de greu sa fi fericit/a? De ce naiba trebuie sa existe certuri? As face o capanie anti-certuri, daca as putea, dar probabil as fi luata in ras de toti.
In rest... am reusti sa ma aleg din nou cu o restrictie, deci maine trebuie sa imi fac curat in camera toata ziua, pana imi va iesi pe nas, in loc sa ma duc la o prietena. great=.= asa ca mi-am pus in minte sa strang totul acum. Dar se pare ca n-am spor ca de obicei, mi-a pierit si tot cheful si renunt ca de fiecare data, neputincioasa cum spuneam. Sunt suparata ca n-am spor, si mai suparata pentru ca, abia dupa ce mi s-a descarcat tot anime-ul, am observat ca are o extensie enervanta *ca sa nu-i zic altcumva* si cd-ul facut cu episoadele nu merge pe dvd. minunat... cred ca voi sta la noapte si ma voi uita la tot, asta daca nu mi se va mai stinge compul ca ieri. parca era blestemat. pur si simplu s-a inchis, de fiecare data cand incercam sa-l deschid<.< and that was scary. dar imi reamintesc ca nu prea am de ce sa ma plang. Imi e dor de multa lume... parca atatia se indeparteaza fara sa vrea de mine... mi-am zis ca ma voi agata orice ar fi, dar sunt sigura ca gresesc undeva. gresesc in felul meu de a fi si devin o persoana de implutura, in care parca nu poti avea incredere deloc. Eu, cu ideile mele copilaresti, cum ca iubirea ar fi vesnica, idei mai pacifiste, poate fara sens, idei idioate si parca sunt singura care ma incred in ele. Incep sa nu mai recunosc pe nimeni si asta mi se pare ciudat... parca ies dintr-o cochilie cu mult prea multa fericire si deschid ochii la ce este in jur. Apoi ii inchid la loc si intru inapoi. serios... nu are rost sa infurnt de una singura ceva, daca altii nu vor sa ciocane la mine in cochilie. Asa ca ciocaniti, dragilor. Ca eu nu rezist prea mult acolo, de una singura. Ciocaniti iar eu va voi deschide.

Cioc! Cioc! E cineva acasa ?
Dupa cate vad eu pe aceasta cochilie scrie "Dream Girl" Hmm !
Aici trebuie sa fie o visatoare, una din acele fiinte pe cale de disparitie. Este ciudat ca toti am fost la un moment dat astfel de fiinte. La un moment dat! Si mai ciudat este faptul ca, dupa ce "creste" si ne acoperim peste tot cu platosa stralucitoare a tuturor nepasarilor din lume, venim cu pasi furisati sa tragem cu ochiul , sa vedem daca mai exista, sa adulmecam aerul proaspat ce vine de la ei, visatorii lumii. Ce chestie ! Adica de ce sa nu recunoastem ca vine o vreme, vine un timp in care nu mai avem curaj sa ne gandim cum am fost si nici nu mai reusim sa recunoastem in fata oglinzii ca aproape ne dor ochii la gandul lacrimilor ce-ar putea sa alerge. Atat de mult dorim sa fim iarasi ca ei ! Da ! Ca acesti "paria" ai rasului idiot cotidian, al galgaitului spasmodic ce se varsa dintre falcile pline de batjocuta, din teribila furie a celor care nu sunt capabii sa simta sa viseze, sa cante si sa bata din palme pentru ca o dimineata este senina, pentru ca o floare a iesit la umbra copacului din parc si copii tipa si alearga in petecul de nisip pazit cu ochii de vultur ai mamelor multumite ca sunt, ca exista si pot sa rada la copilul ce-si murdareste palmel;e cu nisip.
Asa ca, "Visatori din toate tarile uniti-va !" Trebuie sa punem pancarde , sa cautam cu disperare aproape pe toti cei care mai pot si mai stiu sa fie fericiti. In ei este speranta si numai visele lor vor face soarele sa rasara si maine.
Nu glumesc deloc! Sunt asa de invidios pe ei ! Sunt atat de sarac in vise, asa ca te rog Dreamy , trimite-mi si mie unul, unu de care te poti desparti, sau ai mai multe la fel, chiar mai uzat pe la colturi, nu conteaza. Voi sti ca ai iesit odata in plus din cochilia ta, macar pentru a prinde visul de un balon colorat si-i vei elibera sfoara catre cerul care ne uneste.
Multumesc ca mai existati !
La revedere !

Eu dimpotriva, sunt mai rea si mai....rea =)) de-asta am incheiat-o cu visarea si ma simt foarte bine! Cineva imi spune ca ma inchid in suferinta sau ca imi accentuez suferinta...nici vorba! Ma simt foarte bine in nepasarea mea si tot ce-mi doresc e sa raman ca acum pentru totdeauna.
Nu mai doare nepasarea cuiva. Nu mai doare nicio lipsa, nicio uitare. Nu ma mai chinuie intrebarile. Deocamdata imi sunt suficienta mie insami si nu are cine sa ma mai raneasca.
Iubirea - sub orice forma a ei - inseamna deschidere, vulnerabilitate. Iti rupi hainele la piept si-i inviti pe cei pe care-i iubesti sa loveasca direct in tine. Nu e asa nebunie?
Calmul de acum e tot ce vreau.
Nu voi alunga pe nimeni daca vine spre mine. Dar nu ma voi duce eu spre nimeni. Nu mai cer, nu mai milogesc, nu mai fur lumina. Pot trai la lumina ghetii si pot sa ma bucur.
Oh, de-am invata lectia de a nu mai depinde emotional de oameni!

Sunt nervoasa inca , vreau sa renunt si parca ceva ma tine , as vrea sa uit de ea si stiu ca nu voi reusi asa ca am decis sa fiu si eu rece , fiindca uneori unii nu realizeaza ca lucrurile nu li se cuvin , oamenii sunt atat de prosti uneori (ma refer la mine ) si cred ca pot schimba ceva , dar asa cum mi-a spus mama odata , "poti freca piciorul de lemn ca el nu va simti nimic " , eu am incercat , nu ma poate acuza nimeni ca nu am incercat , dar sunt satula de data asta si cred ca voi apela la renuntare , desi tot pe mine ma va durea , ea sunt sigura ca nu va simti nimic decat isi va spune " Am avut dreptate !" , dar va sti ca nu a avut .

Am sters vreo 18 pseudo-useri care nu postasera nici macar o singura data si e doar inceputul.
E poate un forum uitat sau mort, e poate prilej pt mine de a ma refugia, razbuna sau cine stie ce atlceva...dar asta e, ma simt bine. Am iertat o singura persoana care n-a avut curajul sa spuna ca vrea sa fie strearsa.
Si dupa 25 ii voi sterge si pe cei care n-au mai dat niciun semn de viata nemotivat. Cine vrea sa plece, sa plece definitiv.
Uneori imi spun ca as sterge tot fara sa regret. Dar sunt doua persoane care inca mai gasesc aici popas, asa ca imi reprim impulsurile.
Cum sunt? Nici eu nu stiu. Traiesc. Voi supravietui cu siguranta. Voi deveni cu siguranta asa cum trebuie. Si voi invinge macar o data in viata asta de kko, chiar de-ar fi prima si singura mea victorie.

cum ma simt? sincer, nici eu nu stiu =.=
Ma bucur nespus de mult ca s-a incheiat cea mai groaznica saptamana din viata mea, din punct de vedere al scolii si parca mi-e si frica sa ma gandesc la urmatoarea, sa ma gandesc ca poate, toate vor reveni, sa ma gandesc la ora de biologie... sau la cea de vineri>.< verificasem la inceputul zilei si vazusem ca profa imi daduse un 10 ca sa-mi iasa bine media... si cand colo se trezeste mai apoi sa ma si asculte si imi spune "ma mai gandesc eu daca-ti fac media 10 sau nu" O.O biatch! mai bine nu scria nota aia din'ainte...ca asta m-a relaxat de nu mi-am mai repetat nicio limba sau ureche>.<
In fine...ieri fusei si la tuns. si a iesit cat de cat... normal. cel putin nu am mai iesit ca alte dati din coafor, injurand coafeza pt ce facuse XD
si maine se anunt o zi plina... si eu n-am invatat nimic pt luni... si mi-e o lene... si n-am mai scris nimic... daca nu ar fi fost distanta asta, as fi capatat bataie muuulta pana acum... si mi-e lene... trebuie sa ma apuc de scris... si sa ma obisnuiesc cu noul meu breton mult prea scurt... si sa merg sus sa termin de-i asamblat pista de masini la fratemio... si sa-mi fac curat in camera... sa invat la engleza... =.= I want lenevealaaaa.
Dar pana la urma n-am ce face, deci ma intind ca lumea si ma pun pe scris.

^^

Cum ma simt ? Ma simt minunat ! Am avut lectii bune si ma simt excelent ! Niciodata nu am fost atat de rece , poate doar o singura data , sper ca am aratat ca am invatat multe si am fost une elev eminent . Cui ii pasa de ceilalti ? Trebuie sa contez doar eu , parca asa era lectia . Astazi mi s-a mai demonstrat pentru a nu stiu cata oara ca sunt buna de cosul de gunoi pentru ea, asa ca trebuie neaparat sa ma autoeduc si sa renunt cu adevarat la cei care nu ma vor fiindca exista altii care pretuiesc simpla mea prezenta .
Am scris foarte mult in ultima vreme si foarte prost , asta fiindca nu ma pot concentra, totul mi-a mers prost , dar intalnirea de luni trebuie sa iasa bine . Dupa aceea desi o voi face pe profa de romana sa sufere (fiindca nu ii place sa ma vada trista ) , voi fi cea care trebuia sa fiu de atata vreme , Kannaary fara Ariadna .

Cam atat !

soo... vin aici cu un ultim gand. apoi plec si imi va fi dor de forum si de atat de multa lume. Imi tot repet ca e doar o saptamana si imi tot zic cu tot optimismul ca va fi si o saptamana superba asa cum sper. Cinci zile cu doua persoane pe care abia le suporti... trebuie sa fie un plus care sa ma ajute sa duc la indeplinire proiectul: "trebuie-sa-devi-o-persoana-mai-buna-si-sa-te-descotorosesti-odata-pentru-totdeauna-de-partea ta-de-dracusor" *ce nume lung*) mai nou am tot felul de idei fara sens care imi ocupa mintea si ma fac sa-mi abat gandul de la lucrurile reale carechiar trebuiesc facute. si uite asa, eu maine plec si inca nu am facut nimic de pe lista aia din mintiuca mea... nici macar bagajul nu e gata:)) damn it...
cum ma simt? totusi, happy. de ce nu? n-am nimic de pierdut, ma avand orbeste inainte spre necunoscut! *suna ca declaratia lui Naruto* si ncunoscutul ma primeste cu bratele deschise si ne imprietenim la catarama. ah... ce simplu e totul cand visezi. se resimte prostul obicei de a incurca realul cu irealul. ajung sa imi spun ca intr-o zi voi reusi sa folosesc ecranul computerului ca aparat de teleportare... si vreau... de fapt nu vreau nimic pentru mine momentan. bineinteles ca imi doresc sa reusesc sa fac tot ce mi-am propus *that's random stuff* de fapt vreau ca ea sa gaseasca fericire. care ea? ea. si cealalta ea. si cealalta ea. ai bine ar fi sa nu ma mai doara ceafa... dunno why XD si sa nu se atinga anda de noul meu profil... that girl is evil, eu sunt si mai si cand ma pornesc:)) ah, da... si ar fi bine ca oboseala sa nu se resimta decat mult mai tarziu in noapte(nu de alta dat sambata m-am culcat cu doua prietene la 6 si azi am dormitat prin casa toata ziua). O ultima dorinta catre zana cea buna? *vad ca tot dorinte am scris pe aici... ce nesatula sunt* 'sa-i dau peste bot la Arcaleanca!!' yep, yep, I can do it, I can do it!! sa-i demontrez odata pt totdeauna dirigai(care nu a avut niciodata incredere in priceperea mea in ale limbii germane) ca se inseala. I have to do it! si ii dau si neckshot cand ma intorc la scoala=))
vad ca scriu deja aiureli si fac exces de puncte de suspensie.
I'll miss my friends, ma doare gatu, mai nou si degetele dor... si am atatea de facut>.< deci cum spuneam. ma leg la ochi si ma avant inainte! *cu ochii dezlegati nu as avea curajul XD*
^^

waiiiiii... deci nimeni nu a mai postat=.= prin urmare, dreamy is breaking the rules!^^ *exista asa ceva aici?<.<*
anywayz... mi-e o leneeeeeeeeeeeeeeee. da, sunt intr-una din acele zile in care dormitez prin casa, citesc, ma uit la filme unul dupa altul pe Hbo, ilegalizez pe computer... adica fac orice, numai teme nu, numai invatat nu, numai scris nu. pe scurt, nimic productiv. *sigh* am de scris la... really dunno>.< cre ca la nimic(adica, bineinteles, la mate, dar aia nu se pune ca tema la mate nu mai e facuta din... a sasea semestrul doi sa fie? de mult timp in orice caz^^''). nici cca mi-ar placea. m-am saturat, nu mai vreau sa vad numerele alea in viata mea, nu mai vreau sa aud de concursuri de mate, de formule, teoreme si cel mai mult nu mai vreau sa aud vocea groasa si cat se poate de enervanta a obsedatei de profesoare! vaii... si ce predica am avut azi pe seama rezultatelor mele si a unor doi colegi de la olimpiada=)) "ca ati mers acolo si v-ati batut joc" well, yeah, I was pasta totala, dar nu cred ca a fost totul in bataie de joc, mai ales ca m-am si chinuit sa ma trezesc de dimineata si sa imi car picioarele dupa mine pana la scoala aia prin frig si zapada, cand tuseam de fapt de o saptamana ca naiba de rau>.< ce descriere de martira nevinovata:)) but I had 4 points! ha! 4, nu 0 ca si coman sau 1 ca aby. 4! sac, sac *bucurandu-ma de acel supermicut putintel numar* deci pana la urma nu sunt eu cea care a meritat cea mai mare predica... de asta pot fi mandra:))
Let's see... cu diriga nimic nou sub soare(minune, nu? O.O) bineinteles ca azi nu s-a putut abtine sa ne spuna cat de needucati suntem, ca la noi nimic nu rezista, tot stricam, suntem ca brutele etc. si sa ne dea ca si bun exemplu pe cei din germania, cat de ordonati, educati, curati si stilati sunt elevii de acolo, dragii de ei. e obsedata. pe bune! o femeie mai obsedata ca asta nu am vazut in viata mea o.O ca sa nu mai spun ca nu am primit niciun "felicitari" pe langa un 10, ca mi-am rupt picioarele prin toata sighisoara in saptamana mea de vacanta. in fine, moving on, femeia e dusa, n-am eu ce-i face...
I soooo love this topic. pun pariu ca ma lungesc prea mult but kinda don't care. macar aici sa pot scrie nestingherita. incercasem intr-un timp sa tin un jurnal... yeah right:)) so bad idea. am renuntat cand am vazut ca ma lungeam prea mult si ma dureau degetele sa scriu atat... tot mai bine'i cu taste.
ma simt asa de.... buna de nimic>.< simt cum lenea asta, sentimentul ca sunt mai adormita, ca intrec linita ma cuprinde si'mi intra in oase si'n chele(aka piele XD). singurul moment cand parca o parte din mine se trezeste la viata e atunci cand apare el in mintea mea si chiar si atunci se trezeste doar putin de tot mintea... golindu'se O.O kinda strage. in fine, cred ca imi fac prea multe griji, poate sunt si prea nerabdatoare, poate prea fricoasa, poate prea entuziasmata si cu mintea prea goala atunci cand apare. m-am tot gandit pana sa ajung la concluzia ca doar intr-un astfel moment de gol total in mintea mea voi reusi sa fac ceea ce mi-am propus. as vrea totusi sa am ceva, un clopotel, care sa sune exact atunci cand e momentul potrivit, sa ma ajute sa nu gresesc and stuff>>>>.<<< this is strange...
oricum, azi a fost o zi ciudat de plictisitoare. unul dintre putinele ganduri care m-a inviorat a fost ca s-ar putea sa am un minunat plan pentru week-endul asta. vroiam sa merg si eu cu bunica atunci cand se intorcea acasa... mi-am amintit apoi ca nu se poate, ca'i ziua lu tata vineri... great>.< eu tot timpul uit lucruri de genu. si nici macar nu stiu ce sa-i iau cadoua... well, I'm really bad at this. cum sa-i gasesc la tata cadou, daca nici macar la mama nu-i pot lua ceva ca lumea care sa-i placa? offf... well, vad eu ce nascocesc. si daca beculetul imaginatiei mele nu se aprinde la timp, voi merge pe clasica idee a sosetelor, a canilor cu inscriptii:)) si planurile mele zboara pe week-endul viitor. cu siguranta voi reusi sa fac atunci ce mi-am propus! sunt sigura ca ai mei ma vor lasa, nici nu-i asa departe, am mai fost eu cu autobozul ala... singura problema ar fi daca e libera sau nu. I'll see, I'll see...
si apropo de timp... chiar ma uitam azi intr-o ora la calendar pe mobil si numaram saptamanile ramase pana pe 14... doar 3! O.O sounds so scary. Herzogenrath, here I come! si acum daca ma gandesc mai bine, tot nu mai am frica aia de mai demult. ca doar daca limba ti se incurca'n gura si nu te mai ajuta, te poti gandi oricum la stramosii tai in haine de tarzan si poti comunica prin semne=)) sau sa fie oare faptul ca acel "sper sa te distrezi" din partea cuiva anume mi-a dat aripi?;))
well, cred ca inchei acest destul de giga-post cu ganduri puse unul peste altul intr-un minunat... sandwish. trebuie sa ma mobilizez macar acum si sa-mi invat la biologie si geogra>.< bad idea sa punem doua teste in aceeasi zi. si totul parca e'n chinezaaaaaaa/africana/something like that. misterioase sunt caile glamdelor endocrine si a formelor de relief din africa XD
so... moving on. kisses pe la toti si toate, my first double post(in afara fan ficului, I think XD)... sper totusi sa mai apara cineva pe aici. vreau miscare, vreau actiune, vreau atata actiune incat sa ma poata scoate si pe minte din starea asta...
doamne... nici nu-mi vine sa cred cat m-am gandit azi la faza cu mersul la mare la balacit=))

^^

E de-a dreptul ironic. M-am saturat de ironiile vietii. De fapt am impresia ca viata insasi este o mare bataie de joc.
Ma simt rau. Fizic si mai ales moral, ma simt de parca m-ar fi calcat un camion si nu ma voi mai aduna niciodata de pe asfaltul pe care sunt facuta afis. Trebuie sa fac un efort si sa ies afara, dar nu gasesc in mine niciun strop de putere. Da, e o zi frumoasa cu soare si verde crud de primavara si pomi infloriti. Nu, nu s-a intamplat nimic anume, care sa justifice starea asta si totusi parca s-au intamplat prea multe.
Sunt un paradox si tot ce simt e un haos atat de enervant!!! Fuck!
Totul e intors pe dos, tot ce imi doresc e imposibil.

Edit (ora 18:04):
Surprinzatoare schimbare de stare. Nu, nu faceam rime, chiar am avut parte de o surpriza placuta. Nu credeam ca voi putea sta mai mult de o jumatate de ora si mai ales nu credeam ca ma voi simti bine. Cred ca am debitat numai prostii si aratam ca naiba, dar nu mi-am facut griji pt asta (o_O). Am o ghicitoare pt cineva: de cate ori m-am uitat azi in ochii tai?

yayyyyyyyyyyyy!-dunno why it's this, so don't ask xD
pus si simplu ma simt bine. Chiar daca am cutreierat orasul(sa nu sune inspaimantator, un doi am gata cutreierarea=)) ) , sau mai bine zis doar imprejurimile, fara prea mult succes. Ma dor groaznic de tare picioarele, mai ales de cand mama m-a pus sa-mi iau papucii de casa in picioare. asta inseamna suprasolicitarea locurilor sensibile unde m-au frecat sandalele alea afurisite, lua-le-ar naiba>.< Ii zic la mama ca am nevoie de papuci de vara si ea imi scoate de pe un raft sandalele alea dragute(dar parca prea de copilasi mici, i ciuda marimii si totusi... me is not so little anymore!bwhaha xD) si imi zice ca la ce imi trebuie papuci, ca le am pe alea. Pe alea nu mai le purtasem de vreo doi ani. De ce?... nu-mi aminteam xD si le iau in picioare si da-i prin magazine. Dupa juma de ora mi-am dat seama de ce nu le purtasem de doi ani: pt ca m-au jenat de imi venea sa le dau jos si sa merg desculta>.<!!!
asa... sa speram ca gasesc vineri, daca ajung mai repede, pe undeva niste slapi. Adica saboti, dinaia fara toc(cum pot unii sa mearga pe tocuri, mai ales vara, voi intelege cu greu>.<). vaaaaaaaai, atat mi-ar mai trebui: tocuri=)))) ca nu-mi ajung cei 17 de cm pe care-i am XD si sa-mi rup picioarele si mai tare, abia merg pe inventia aia afurisita:)) app de inventii... trebuie facut ceva neaparat in privinta asta. adica serios... voua chiar nu va trebuie o masina de teleportare? I need one, really need one>.<
dar, cum spuneam, sunt happy si binedispusa, probabil din cauza unei surprize placute, aparitiei cuiva pe mess si a unei scrisori. SIncer, nu credeam ca voi scrie sau primi vreodata scrisori de la persoane din ro, dar uite ca se poate... si e cat se poate de frumos... adica iti da asa o senzatie, greu de explicat:)) ador senzatia aia! si voi pretui fiecare scrisoare, felicitare, chiar si plic vesnic!(ok, that's kinda strange, right? xD) de fapt imi si fac griji ca in curand nu vor mai incapea pe "raftul minunilor". E "etajul" ala din raftul meu cu carti, plin cu cartile mele preferate si super-umplut de micile cadouri primite de la persoanele apropiate mie^^(adica cateva felicitari, scrisori, animalute de plus, un martisor, un om de zapada mic care lumineaza si o chestie de portelan cu "Sibiu" primita de la bunica hehe... imi ador raftul.
si ma bucur ca merge netul asa de bine, macar de data asta... pentru ca trebui sa ma apuc de postat, am ramas in urma la cateva ficuri and that isn't good. planul meu cu "scrie continuari la povesti pana de pasti" cred ca va esua, dar incerc sa ma tin de el. Oricum cred ca imi propun mult prea multe>.< si din pacate au ramas pe astea 3 zile atatea lucruri de facut, majoritatea care trebuie facute in casa. si asa apare tata si tipa la mine, ca iar nu am iesit afara, ca iar pierd vremea prin casa si-mi stric coloana mea si asa stramba, ca imi stric si mai tare ochii, ca trebuie samerg la inot(ei eu nu vreau la inot!!!!). asa... doamne, iar m-am apucat sa scriu si nu m-am mai putut opri=))
anywayz, continui sa ma gandesc la ziua de sambata, zi care se apropie cu repeziciune, pe care abia o astept, sa vina numai o data si sa fie totul bine. waiiii... mai e asa de putin! mai ca nu-mi vine sa cred! feeling too happy and lucky!^^
si inchei tot cu un yeyyyyyyyyy.
acum ma duc la impletit ceva pt cineva... si al comentat ficuri(sper sa-mi si iasa^^'').

Cum ma simt ? Ca dracu .... nimic nou sub soare ...imi curge nasul ca un robinet stricat si ma doare capul ... plus ca nu pot face nimic prea mult timp ca obosesc si mi se face rau ... parca as fi un personaj din "La rascruce de vanturi " . Azi cineva mi-a stricat geanta preferata si nu stiu cum si cand s-a petrecut asta (si nu sunt chiar cea mai nesimtit(oare) fiinta) .... sa ii ia Hell Girl si pe ei in barcuta ... imi doresc sa am o groaza de diplome , dar din pacate nu sunt nici pe aproape de numarul 5 , ma uit la o reclama si cand vad dosarul ala cu 100 de diplome ma ia durerea de cap . De-as gasi si eu concursuri la care sa particip ... dar nu gasesc nimic ... plus ca in ultima vreme scriu oribil ...
Sunt nerabdatoare sa ma intalnesc cu cineva care vine in Bucuresti ....urrra! Desi nu stiu ce as putea face cu ea ....daca o sa descopere cat de groaznica sunt o sa isi dea palme in cap si o sa plece dupa o ora ... doua maxim ... (apreciez pe cei care au avut nervii mai buni si au fost in stare sa accepte o dezamagire puternica si m-au suportat mai bine de 2 ore ....sau 1 ...)
Vreau sa imi iau un iepure viu si i-am promis mamei ca dupa ce ma satur de el il tai eu sau il arunc de la balcon sau ii dau pur si simplu drumul ...dar nu vrea sa auda de asemenea chestii , zice ca e un iepuras ... si ca nu sunt in stare sa fiu asa de rea ... azi i-am propus sa facem pe luni o friptura din iepure .... dar a zis nu ....ce urat !
Ah ! In ultimele zile am ras de ochii unui ursulet super dulce cu care dorm ... devin rosii daca are baterie ...este infricosator ... asta arata adevarul despre toate fiintele ...sunt atat de scumpe la prima vedere si apoi devin infricosatoare ... (ursuletul meu ramane doar dulce si scump fiindca nu o sa mai aiba niciodata baterii =)) )
In rest traiesc ...



cam atat !

Soooo...fuckin' drunk!!!!
Yeah, people, I drank again...but I'm happy somehow. No shadows, just the...desire. No pervert stuff. Marea dorinta de fericire artificiala.
Inteleg multe lucruri si accept si nu condamn pe nimeni si nimic.
Asta e viata. Asta e inima fiecaruia.
Mi-e bine, chiar imi e. Vreau sa scriu (dar cu mintea asta incetosata nu pot nici sa transcriu ceva deja scris) si sa gasesc vechiul drum, vindecarea prin scris, izolarea, inchiderea in sine.
Voi fi iarasi ce-am fost, ma voi aprecia mai mult pt ca nu-mi va mai pasa de altii.
Imi va pasa mereu de cineva si nu retrag, nu regret, nu incep iar lungul sir de vaicareli patetice. E o bucurie ca am fost si sunt capabila sa simt ceva asa intens si de durata. Sunt recunoscatoare. Nu e nimic josnic sau degradant in iubirea mea. Nu e nimic trist in ea. Totul e frumos. Frumos pana la lacrimi.
Ce e trist...egoismul e trist. Il voi zdrobi!
Voi fi numai eu! Numai eu si sentimentele mele.
Fara plansete, confesiuni, reprosuri, barci de salvare.
Numai eu si ce simt!
Nu conteaza ce primesc, daca primesc.
Doar ce pot da, doar mana intinsa. Vino cand vrei, sunt mereu aici pentru tine.
Suna aiurea? Normal! Sunt ametita de vin si bere!

Mi-e lene sa scriu pe blog , in partea cealalta nu mai pot scrie momentan asa ca apelez la topicul acesta . A venit vacanta ... zilele au trecut , s-au dus deja 2 saptamani . Nu am facut mare lucru . Ce am facut a fost sa distrug relatii , sa stau ... daca nu ar fi fost Dreamy nu stiu cum ar fi fost si de ziua mea . In fiecare zi e furtuna seara asa ca am si eu o mare bucurie , stau la geam si ma uit ... Acum o sa fie tare pustiu pe mess , o sa imi rod unghiile de plictiseala . Dreamy a plecat , o sa plece si Andrada (si nu am apucat sa merg la ea ... poate cand se intoarce sa ma duc la ea ) nu prea mai raman multi ... doar cativa cu care vorbesc rar , foarte rar ...
Ma bucur ca am reusit sa termin prostia de poveste XXX si sper sa nu imi mai treaca prin minte sa scriu asa ceva ... Pun pariu ca as fi castigat la oricare din concursuri cu o asemenea porcarie fiindca nu e sensibila ... e un mare nimic .
Acum incerc sa umplu golul provocat de lipsa altora cautand noi prieteni dar nu prea vad pe nimeni pe forumuri cu care as fi in stare sa vorbesc fara sa ma plictisesc ... cu care sa am un punct comun macar .
E vara ....


Cam atat !

Well, I'm back so I feel good for sure^^ ar ma fi de adaugat ca mi-e al naibii de foame, pt ca de o ora de cand m-am trezit nu am mancat nimic, dar mai reist putin sau zbor pana la bucatarie pentru nist lapte cu cereale... Am reusit sa arunc un ochi peste cele 21 de pagini de new posts *xD*, sa-mi citesc cele 8 mailuri si sa dau o raita cam pe toate site-urile pe care usnt inscrisa(damn acum realizez ca am uitat de anime-mania>.<) si sa ma enervez ca nu a aparut capitol nou la Nana.(side note dupa tura la bucatarie: tot laptele e expiraaaaaat:(((( )
asaaa... cum ma simt? nu stiu exact. cam ca de obicei, adica nu pot cataloga ce simt xD ma simt fericita in mare parte, pentru ca am avut o saptamana foarte frumoasa alaturi de o buna prietena si ne-am distrat mult si bine,,, chiar daca au fost si unele momente in care ma bosumflam sau suparam sau intristam... astea venind aproape tot timpul cu influenta mobilului meu si a ceea ce e prin el xD dar a trecut.
Am realzat deci o gramada de lucruri pe care le stiam poate, acum le-am si acceptat mai mult... si uita ca imi si vine sa le insir aici, ca doar azi n-am ce face, ne?)
1. Ca nu voi rezista niciodata mai mult de o saptamana si putin fara net.
2. Ca nu se va putea niciodata sa nu-mi pese de ceva si cineva, sa nu ma gandesc la aia cum am vrut sa-mi propun. Asa, voi ramane pe veci neobisnuita cu toate amenintarile, le voi lua ca atare mereu, ma voi bosumfla si intrista ca de obicei, batand cu asta la cap si pe cineva drag care nu merita pt ca e de multe ori in aceasi situatie, dar o voi ierta de fiecare data la cel mai mic semn, care imi va dovedi contrariul rautatilor, ceea ce stiam dintotdeauna. That's it. Si e ciudat ca stiu asta si totusi continui, neincercand sa indrept nimic>.< M-a pufnit rasul cand am vazut-o pe draga de ilinca mirata ca ma vede asa de happy la primirea unui simplu sms, dupa ce vreo doua zile fusesem bosumflata din cauza lipsei unui raspuns=))))
3. Ca sunt cea mai curioasa fiinta pe care o cunosc pe planeta asta:))
Brusc, mi-am pierdut restul ideilor>.< cred ca e dn cauza laptelui cu cereale si a bucuriei ca am gasit lapte neexpirat in frigider Ma bucur mult si ca s-a intors Nana si ma tot intreb daca acum, cu id-ul nou, va intra pe mess... adica daca i s-a rezolvat problema cu netul cel foarte slab>.<
Vreau sa scriu, dar asta cred ca ramane momentan o idee fugara intr-un colt al mintii mele, pana cand imi voi invinge lenea. But have to! Doar nu degeaba am scris in fiecare zi a vacantei de la mare o gramada de idei intr-un caietel... vreau sa scriu jurnalul ala de vacanta xD
In rest... traiesc... ma bucur sa spun ca ma simt bine... si astept cu nerabdare ora 8.
^^

In primul rand simt ca nu trebuie sa scriu cum ma simt dar cine isi poate opri nebunia?
Dar are dreptate cineva, daca ai tai iti fac faze groaznice, cum sa mai astepti ceva de la straini?
Trebuia sa fie frumos...de luni sunt libera, aveam timp si posibilitati. Dar nu e asa. Niciodata nu poate fi bine.
Si cand vezi atata ipocrizie si obsesie la unii fata de care n-ai fost niciodata fals, ti se face greata.
Si cauti un sprijin, ne? Gresit! Mai bine stateai naiba in banca ta. De parca trebuia sa mai constati inca o data ca fiecaruia ii pasa numai de linistea proprie, de jocuri, distractii si pace. A fi deschis si sincer? Prostie!
A ramane undeva unde vezi zilnic lucruri care dezamagesc sau dor...masochism.
As vrea sa plec. As vrea sa am curaj. As vrea sa respir din nou singura. E atat de absurd sa te agati de un fir atat de subred! De o umbra de afectiune, de o simpla dorinta de a fi inteles, mereu intrerupta...coincidente, accidente, interventii externe...mereu!
Mereu!
Te saturi. Urli. Plangi.
Maine uiti si cersesti iar. Zadarnic.
Doar ca sa te invarti in cerc.
Nimenui nu-i pasa de tine! Fiindca in primul rand ii pasa de el. Doamne, nici macar nu e condamnabil, e absolut normal.
Si daca tu esti cel anormal, trebuie sa te duci naibii. Pentru ca nimeni nu-ti va intinde o mana. Desi toti te iubesc - haha. Tu contezi, auzi? Dar n-am ce-ti face, n-ai decat sa te dai cu capul de pereti.
Asta e. Sau, mai frumos spus - si mai ironic - ata ete.
Poate voi avea curajul sa respir singura. Sau poate ma voi tari iar in genunchi pentru doua cuvinte frumoase intrerupte de hazard.
Cand am cazut atat de jos?
Cand am ajuns atat de patetica?
Contez. Eu contez. Cum?
Nu exista cum, exista crede si taci sau du-te dracu. Si eu nu pot sa ma duc dracu.
Restul nu conteaza. Restul au fost mereu o diversiune.
Asa cum viata reala a fost mereu in lanturi si-n mocirla.
Iar ce conteaza e vechea poveste...aduce numai amar...chiar daca nu e floricele pe campii, ci alt gen...x iubeste pe y, dar y iubeste pe z...
Na si tu o firimitura, dar cand se ingroasa gluma punem capat.
Nu condamn pe nimeni! Chiar deloc! Sunt lucruri pe care nu le programam, sau hotaram. Se intampla.
Si-n plus nu m-a adus nimeni cu forta aici si absolut nimeni nu ma tine aici. Eu ma tin, inima mea tampita ma tine. Pana cand se va zdrobi si gata. bye-bye

Nu am mai trecut de mult pe aici . Ma simt bine , mi-e dor de Dreamy , dar totusi o sa vorbim curand . Azi am vorbit la telefon cu doua din prietenele mele si mi s-a parut minunat ... adica m-am simtit aproape de ele fara sa le vad ... mi se pare oau ! Azi am avut o zi cu peripetii ... onigiri con .... am ajuns si pe youtube =)) asta e o noutate pentru mine :d Mi-au completat cativa caietul de amintiri si a fost ok . Adica m-am distrat si am intalnit si doi useri de pe a+ . Azi a fost si ziua mea si a lui Dreamy , doar un an de cand ne cunoastem ... mi se pare putin ...
M-am apucat de asemenea de strigat de luna 2 si o sa ma apuc sa postez si la feline 3 ... asta ca sa mai am si eu activitate . Cum ma simt ? Fizic .. rau fiindca ma dor genunchii ... interiorul e amortit ... poate de o pala de bucurie , poate fiindca nu mai are de ce sa fie ranit .


Cam atat !

Nu m-a lasat starea de confuzie, neliniste si ....nush cum as putea explica....simt asa de parca ceva in interior mi se strange intr-un nod...ma rog, e o descriere cat se poate de exacta. Am dat-o din nou prin amintiri si cred ca mai bine n-o faceam...ha! ziceam eu c-o sa ma doara trecutul, neah, a trebuit sa incerc.
Nu stiu daca am gresit in fata unei persoane sau....adica, stiu sigur ca am gresit, dar sper ca m-a inteles si nu-mi poarta pica, sau cel putin m-a lasat intr-o amintire care sa nu mai revina. Accept si injurii, blesteme, orice-ar fi, pentru ca de fapt o merit. Pur si simplu sunt o egoista pana la urma, ei bine, n-am putut sa ma prefac. Nu puteam zice ca e ok cand de fapt nu era ok. Sunt recunoscatoare ca m-a scos din invizibil, ca m-a ajutat sa-mi dau seama de anumite lucruri, ca m-a sprijinit, ca mi-a fost alaturi...dar...na-ti-o buna! cand se raceste nu o mai incalzi ca nu mai este ce a fost.
Acum pleaca departe, departe... poate e mai bine pentru toti, da, de la anul o luam si eu si persoana data de la inceput...inceput pe cai diferite care sper sa nu se mai intersecteze niciodata pentru ca lasa de mine n-o sa poata ridica ochii...

--_--" sper doar ca la anul sa nu fie mai rau ca acum...daca mi se intersecteaza drumurile cu altcineva....ma ascund in Patagonia

Mai e cam o ora, maxim, pana vin ai mei acasa. In sfarsit am gasit ceva de baut, sper sa-mi revin pana ajung ele aici.
Ascult melodia pe care mi-a dat-o Dreamy aseara si ocazional Gotham Radio.
"Trying to Forget
(Wasting my time)
We're falling right through
Lying to forget"
In rest nu mai pot spune nimic. As zice o luna, dar nu mai numar zilele, avand in vedere ca inaintea mea se intind multi ani, fiecare zi la fel cu cea de dinaintea ei sau mai rea. Si ca oricum a te agata de un trecut mort e o nebunie, caci oamenii "normali" se schimba si isi schimba si sentimentele, ca sa se vada ce durabile au fost. De parca sunt toti niste idioti, vorba lui Nana.
Bleah, chiar mi s-a facut sila de oameni si chiar nu mai cred in nimeni si nimic.
Mi-e lene sa scriu, imi pare rau ca azi-noapte n-am terminat scena, macar pe hartie. Ce scena? Well, maybe I am, a little =)))) 'cause i enjoy reading & writing & watching that kind of stuff...nevermind.
I'm just a little drunk, not enough to send all my feelings to hell...
Fuck!
But I'm really fine.

Cum ma simt in acest moment ? Ma simt plictisita ... inutila avand in vedere ca nu fac nimic , nu scriu , nu citesc , nu dansez , abia ce mai cant , nu ca m-ar ajuta asta pe viitor cumva vreodata . Nici macar nu imi dezvolt educatia muzicala , nici macar nu mai fac muzica (asta mi se pare o mare aberatie si tampenie ) . Ma simt bine pentru ca am fost la Wka si sper sa ma duc si in Sl desi acum m-as duce pentru o singura persoana de care nu prea dau pe mess si nu vreau sa apelez la alte cai ocolitoare. Ma simt ciudat de pustie ... adica parca nu mai am decat o legatura cu lumea veche si nici macar nu e o legatura rezistenta ... ci una alunecoasa . In rest e intuneric si ... mi-e teama sa ma dezleg de acea mana luminoasa ... (nu o tin doar fiindca face leg , ci si pentru ca am nev de ea)
Cu toate astea rad cu adevarat si ma amuz fiindca am motive ... fie de tampeniile mele , fie de altii , fie cu altii .
Deci ma simt bine si astept sa inceapa scoala , o noua etapa pe care nu sunt pregatita sa o accept . Adica numai groaza zilelor de istorie ma sperie ... si orele de latina si doamne ajuta sa nu facem engl si la germ ... oh ... mi-e teama de clasa a11-a , dar ce se poate intampla ? Inn clasa a 10-a am cedat nervos si m-am ridicat ... asa ca voi trai .


Cam atat !